Teona SCOPOS

DOR  DE  PRIMĂVARĂ

Cu pași nesiguri,primăvara răzbate –
Nici cald și nici frig,nu ninge,nu plouă –
Mi-i dor de verdeață prin stropii de rouă,
De gâze mi-i dor pe trunchiuri uscate.

O zi e cu iarnă,o alta mai blândă –
Curajul,în muguri,în verde tresaltă –
Apar,câte una,rățuște pe baltă,
Privirea,de soare,e veșnic  flămândă.

Prin vremuri și vreme,prea mult plumburiu –
Natura se zbate să-i fie mai bine –
E dor de lumină sub cer și în mine,
Sporind și speranța în sufletul  viu.

Mijește o rază … se-ntunecă iar …
Sub garduri urzici vestesc vremea bună –
Pe crengi , pițigoi și vrăbii se-adună –
Miroase a reavăn sub vântul hoinar.

Și tremură muguri în orice grădină –
Cu proaspăt și nou miresme tot vin …
Simțim primăvara în sufletul plin
Cu setea de viață,de flori și lumină.