Mi-e iarăși dor de tine, primăvară veche,
Te-aștept în zori devreme, mereu mi-ai poposit
Cu daruri pământene prin cuiburi amăgite,
Ca o vestală-n templu ascuns și urgisit.

Mereu mi-e dor de tine, primăvară albă,
Cu pașii șovăielnici în iarnă mi-ai lipsit
Și mi-ai ascuns prin cețuri, lacrimile-n salbă
Cu zările-mpletite în cuibul sorocit.

Și ai venit cu ramuri ce înverzesc în sori,
Și înflorești pădurea prelinsă printre ghimpi,
Și cu neliniști calde în sânge tu mă dori,
În ciumăfăi albastre tot focul să mi-l stingi.

Și dorul meu de primăvară prinsă-n iarnă
În crug desțelenit dintr-un târziu apus,
Mi-adapă temeri vechi ascunse în lucarnă,
Când zorii se deschid din templul nesupus.

Și-n primăvara rece, ascunsă printre timpuri,
Mă pierd în tăinuirea trimisă din olimpuri.

4 martie 2023 București