Rătăcind printre umbre și ruine,
Pierdută-s și de propriul sine…
Fugind de lume și de mine,
Aș vrea să m-ascund în tine.
Contopi-ne-vom sufletele-ntr-unul,
Transcende-vom întreg universul,
Unde n-a pătruns timpul, nici versul,
Nici un zeu, nici Lucifer, nici restul…
Ești dulcele meu vis
Îmi ești și muză,
Către portalul infinitului deschis
Îmi ești călăuză.
Fii al meu giulgi, a mea năframă
Cu zâmbetu-ți de-argint
Și cu ochii de-aramă,
Fii mantia-mi universală.
Aș vrea să-mi fii chiar și pământul,
Care-mi va acoperi, treptat, mormântul,
Aș vrea să-mi fii al sufletului veșmânt
Și cel din urmă crezământ.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania