Vremea a-nceput să simtă
Sufletu-mi plângând mut
Cu lacrimi curgând acut…
Și-a sfârșit inundând întregul cătun.
Din lut m-am născut,
În lut întorsu-m-am iar,
Să-mi caut străbunii
Care mi-au dat al vieții jar.
Rădăcinile-mi caut în adâncul pădurii
Unde Zamolxe a pus credința lumii,
A dat suflul codrilor
Și strălucirea apelor.
Pe crestele Carpaților
Găsit-am sufletul dacilor
Și zidul puterii, păzit de lupii cenușii,
Izgonind sălbatic intrușii.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania