Dorina RODU

Și totuși…

Privirea-mi pătrunde adânc în vid,
Am iubit fără nădejde
Am râs, am plâns, am suferit
Și totuși, am nădăjduit…

Viața cu ochii ei morți
În suflet m-a privit
De orice neliniște, de orice putere m-a sleit
Și totuși, cu nori de iubire m-a-nvelit.

Moartea cu privirea plină de speranță
M-a ridicat din noroi,
Mi-a dat atâta putere din ochii lui goi,
Încât Universu-n mine a prins sensuri noi.