Privirea-mi pătrunde adânc în vid,
Am iubit fără nădejde
Am râs, am plâns, am suferit
Și totuși, am nădăjduit…
Viața cu ochii ei morți
În suflet m-a privit
De orice neliniște, de orice putere m-a sleit
Și totuși, cu nori de iubire m-a-nvelit.
Moartea cu privirea plină de speranță
M-a ridicat din noroi,
Mi-a dat atâta putere din ochii lui goi,
Încât Universu-n mine a prins sensuri noi.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania
Versuri care spun mult,probabil,despre un destin. Al cui?… se va întreba cititorul, care, fără doar și poate, este îndemnat să reflecteze, să descopere și să identifice…