Dorina RODU

Suflul pădurii – tu

Păduri de stejari
Din ochi-ți triști răsar,
Lacrimile-ți amare
Spre râu își fac cărare.

Adieri de vânt firav
Se nasc din răsuflarea-ți oftată.
Ți-ai îngropat orice morav
În măreția pădurii din frunze scluptată.

Brațele, rădăcini adânci,
Treptat, ți-au devenit,
Îmbrățișând pământul de sub stânci
Ce ți-a fost menit.

Te-ai înhumat în pădurea toată
Ca nimeni să nu te găsească vreodată,
Departe de lumea dezlănțuită,
Aproape de corola cu stele-nlănțuită.