S-a înserat și peste lume strigă
o pace ca desprinsă din poveste,
spre asfințit, într-un deșert se-oprește
doar nălucirea care-n noapte-i rigă.
Cu tantre învechite prindem viață
într-un pustiu prea însetat de ape,
ne zbatem în dureri și fără cale,
suntem zdrobiți în lut, o armă hoață.
Ne văicărim prin ceasurile lumii
și-mpinși de soartă,-ntruna ne-amăgim,
noi vrem ca vulturii semeți, să fim,
și rostuiri s-avem în taina humii.
Și de avem vreo vrere care plânge
în iernile pustii și fără viață,
ne strânge-n brâu de foc, precum o hoață
și-n spini de-argint, ne dăruim cu sânge.
Ne leagă viața-n asupriri totale
și rareori mai curge-o amintire
cu dor din veac legat prin miruire,
pe strâmte metereze ancestrale!
3 iunie 2023 București
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania