Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    DORU PETRARIU SPRE PORŢIA SA DE LIBERTATE ,,CU SUFLETUL ÎN LESĂ” (1)

    DORU PETRARIU SPRE PORŢIA SA DE LIBERTATE ,,CU SUFLETUL ÎN LESĂ” (1)
    Autor, Ion ISTRATE

    Doru Petrariu scrie! Scrie poezie nu pentru că vrea să fie poet. Scrie pentru că este poet.

    Cu ceva ani în urmă, am asistat la o ,,scenă” pe holul Teatrului ,,Mihai Eminescu” din Botoşani, când regretatul poet, Grigore Vieru, împărţea cartea ,,Radăcina de Foc” şi dădea autografe unor şcolari. Un puşti , de vreo cinci ani, cu o frunte lată, cu un păr lung şi mătăsos, dă din coate şi ajunge la poet şi-i cere o carte cu autograf. Grigore Vieru îl imbrăţişează şi îl întreabă: ,,Tu ştii să citeşti?”. Cu nonşalanţă puştiul îi spune: ,,Da, tu de ce scrii poezii?”. Fără să stea mult pe gânduri, poetul zice către toată mulţimea: ,,Scriu pentru că vreau să fiu liber!”. Ce alt răspuns putea să dea Grigore Vieru?

    În acelaşi lăcaş de cultură şi tot prin acele vremuri, cu ocazia unui plăcut şi util discurs al Doamnei Zoe Dumitrescu Buşulenga, am reţinut: ,,A fi poet înseamnă a fi liber! Atunci, când trăieşti momentul creaţiei, pluteşti în libertate!”.

    Acum câteva zile în urmă, când discutam cu Doru Petrariu termenii şi condiţiile apariţiei la Editura ,,Agata” a volumului de poezii ,,Cu sufletul în lesă”, pun problema: ,,Majoritatea poeziilor din acest volum sunt fără titlu sau alt ,,însemn”, rămân aşa ?… şi mai zic: ,,Nu vreţi pe ultima copertă să vă puneţi semnătura?”. Ce credeţi că îmi spune?… ,,Nu! Le las aşa şi nu îmi pun semnătura!”. Sigur, alt răspuns nu se putea! Şi ,,însemnul” şi ,,semnătura” sunt simboluri ale încătuşării!

    Pe Doru Petrariu îl preocupă ,,libertatea”. ,,Libertatea” în accepţiunea filozofică este temă majoră a volumului de poezii apărut la Editura ,,Agata” sub titlul ,,Cu sufletul în lesă”.
    Cu această carte, Doru Petrariu îşi iuţeşte paşii spre ,,porţia sa de libertate”. Neîndoelnic, o va avea!

    cu-sufletul-in-lesa-ultima1 - Copie

    Pentru cititori am selectat câteva poezii din acest volum proaspăt apărut în librării.

    viaţa căprioarei

    mai aveam
    doar câteva
    seminţe de grâu,
    grâul încolţeşte repede
    existau şanse
    să supravieţuiesc
    în iarnă,
    dar deodată
    în ochiul ferestrei
    poposi o căprioară,
    apăruse din cer
    să-şi astâmpere foamea,
    în ceruri nu se ştia
    că sunt vegetarian,
    a intrat înăuntru,
    i-am dat boabele de grâu,
    în iarna aceea
    n-a murit nimeni,
    în primăvară
    am trimis căprioara
    să-i spună lui Dumnezeu
    că aici
    trăieşte în om

    suflete în paranteze

    drame
    peste simţirile năluce,
    carne crudă
    fără vise
    fără zvâcnet
    fără dor şi amintiri,
    carne
    în cârlig
    de măcelar,
    doar cu gânduri
    doar cu umbre
    carne crudă-n galantar,
    cărnuri
    cu miros de oameni
    cărnuri cu miros de cai
    suflete
    ce trec prin orgă
    şi ajung
    direct în rai,
    suflete în paranteze
    ocolite la citit
    printre rânduri
    zac răzleţe
    părăsite
    pe pământ

    * * *
    totul se repetă,
    pasul se bate pe loc,
    vechiul pas de defilare
    e la modă iar,
    prea rar porumbeii
    mai bat cu aripa în geam,
    Ana lui Manole
    încă geme
    în zidul prea strâmt
    şi supraevaluat
    al Democraţiei,
    trebuie să mori
    pentru a-ţi supravieţui copiii,
    aerul
    e prea rarefiat
    aici

    * * *
    ar cam trebui
    să ne reamintim
    cum să ne împletim
    singuri ciorapii,
    e lucru mare
    să te hrăneşti singur
    fără să plângi

    * * *
    de un timp,
    din cauza ploilor
    acide
    ale capitalismului
    ce au inundat
    creierele multor
    creştini,
    excentricii
    conduc vapoare
    pe asfalt,
    ziua a şaptea
    ziua de odihnă
    a Pământului
    în univers,
    trăim în Era
    la care Dumnezeu
    nu s-a gândit
    niciodată

    * * *
    cel mai pesimist
    scenariu,
    să mă privesc
    cum mă îngrop singur
    cu lopata,
    comunismul
    ne-a obligat
    să privim stelele,
    nopţile capitalismului
    sunt sufocate
    de reclame
    cum să mai priveşti
    la stele ?
    capitalismul
    nu ne lasă
    să privim stelele

    * * *
    dacă ai avea
    patru picioare,
    în trei
    ai putea fugi
    chiar bine,
    în două
    te-ai chinui,
    ai două
    şi eşti Om
    şi te târăşti
    prin timpul tău,
    poveştile de dragoste
    încep
    şi se termină
    în aceeaşi clipă,
    o clipă relativă
    în care scânteia
    trebuie aprinsă
    de mii de ori,
    încât să pară
    mereu nestinsă



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5