Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025
DORURI RĂSTIGNITE
Pe țărmuri pierdute în destin,
Apele străjuiesc poldere uscate
De vântul turbat,
Care urlă surd într-o umbră
Ascunsă pe maluri de nisip.
În timpul pierdut în abisul cerului
Trist și zdrențuit,
Zac doruri nemurite,
Răstignite pe bolta întunecată,
Îmbrăcate cu mantii de tăcere.
Suflete pustii,
Ca niște criști uitați în visuri,
Dezleagă taine
Pe scena nopții stinse într-un fior.
Țărmuri-fantome
Pierdute dincolo de ape,
Mai strigă în clipe târzii și rebele,
Doar vântul din nordul pustiu și-nghețat,
O chemare profetică,
Încarcerată în valuri…
Și-n ape tulburate,
Mai rătăcesc gânduri negre,
Patimi risipite prin trăiri
Cu seve luminate în culoare.
7 sept. 2024 Rm. VâlceaArticole asemănătoare
Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania