Teona SCOPOS

DRAGOSTE  DE  NEAM  ȘI  ȚARĂ

De la daci și mai de departe,
Purtăm, pentru mâine, neamul  în noi.
Pământul străbun, cu grâu și eroi,
E leagăn, altar și sete de carte.

Străbunii, prin timp, aici s-au născut,
Aici se vor naște urmași în vecii –
Eternul trăiește prin fiice și fii ,
Hrănit de prezent , hrănit de trecut .

Iubirea de glie e lege nescrisă –
Respecți ce va fi , știind ce a fost –
Sub cerul de-acasă ai viață și rost,
La neam și prieteni ai ușa deschisă.
                    *
Mai crede românul în sfinte valori?
De-o vreme încoace, tot cade și cade…
Sămânța normală dă veștede roade…
E greu de trăit ,mai greu dacă mori.

Suflet bolnav, minte străină –
Lupți și tot lupți mereu mai dator…
Și-n omul normal speranțele mor…
Firea umană e tot mai haină.

Răii din țară și răi din afară,
Să fim umiliți, crâncen se zbat –
Pământul ne este de alții arat
Și vrajba tot crește și viața-i amară.

Ce-nvață românul ? În alții să creadă!
Normalul muncește, muncește, muncește …
În juru-i dezastrul tot crește și crește …
Sunt orbi sau orbiți cei puși ca să vadă.

E haos moral, e haos în țară –
Minți criminale știu bine ce fac –
Normalii muncesc, îndură și tac –
Dreptatea? Pe-alese! Cinstea? Povară!

Minți luminate, oameni cu carte,
Sunt ori prea bătrâni , ori prea obosiți…
Ei știu și-nțeleg de ce-s umiliți :
Că doar nonvaloarea ”dreptatea” împarte.

Încet și metodic, trecutul e frânt –
Suntem ai planetei , ai lumii … și-atât  –
Vorbim românește ? Ce lucru urât !…
Alt grai e la modă acum pe pământ .

Cei ce mai știm iubirea de neam
Ne-om trece din viață și-n lumea de mâine,
Va fi doar o luptă:  ”Vrem apă și pâine!”
Nu va ști nimeni ce-am fost, ce eram …

Iorga, Brâncuși, daci, Grigorescu?
Cărți despre noi vor mai fi oare ?
Ce vor ajunge românii sub soare
Lipsiți de trecut și de Eminescu ?
                      *
Poate nu-i timpul cu totul pierdut,
Trăiește trecutul încă în noi.
Nu suntem cu totul în suflete goi,
Încă putem avea ce-am avut.

Ne trebuie doar gândire curată,
Gândire cinstită, gândire normală,
Să știm vindeca țara de boală,
Să știm înflori țara furată.

Să știm respecta sfatul străin,
Dar neamul și glia să le venerăm –
Din ieri înspre mâine mereu să urcăm,
Sub cer românesc, sfânt și senin.

Eternul ne știe  –  Și noi să îl știm   –
Credința și neamul sacre să fie  –
O lume întreagă să-nvețe, să știe,
Că suntem români și glia iubim .

Să nu fim o gloată surdă și mută! …
Respectul de sine întâi să-nvățăm!
O țară frumoasă să știm să durăm,
Din ieri înspre mâine  – DOAMNE ajută!