Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 2 (134), Februarie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Dragostea pentru România

Primit pentru publicare: 17 Febr. 2020 
Autor:  C AI, 16 ani
Publicat: 18 Febr. 2020
© C AI, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Dragostea pentru România

Patriotismul este o legătură sufletească pentru țara în care ne-am născut și ne-am format. Când vine vorba de patriotism, sentimentele sunt greu de explicat în cuvinte, acestea trebuind trăite. Un front plin de soldați însângerați au luptat pentru unirea țării, și-au dat viața pentru ca noi să trăim și să ne bucurăm de libertate, asta înseamnă să fii patriot. Eroii noștri au plecat la război, fără să știe dacă își vor mai revedea familiile, dacă se vor mai întoarce acasă.

Primul pas spre România a fost Mica Unire. Alexandru Ioan Cuza a depus eforturi diplomatice pentru a înfăptui Unirea, iar pe 24 ianuarie 1859 a fost ales ca prim domnitor al Principatelor Unite. Alexandru Ioan Cuza este doar unul dintre eroii țării, pe lângă mulți alții, ce au luptat pentru o Românie liberă și unită. Dacă ne iubim țara, o iubim așa cum este, cu toate „defectele” ei. Dacă vrem ca țara noastră să fie mai bună, să nu mai fie mizerabilă, atunci trebuie să contribuim și noi la asta. Este simplu să spui că nu îți place țara pentru că lipsesc multe, dar când vine vorba să se facă ceva, nimeni nu contribuie.

Majoritatea românilor din ziua de azi preferă să lucreze în străinătate, pe motiv că acolo salariile sunt mai mari. Toți vor să muncească cât mai puțin, dar să aibă un salariu cât mai mare. Mulți pleacă din țară pentru o viață mai bună, dar nimeni nu se gândește la eroii ce au luptat în război pentru această țară, nimeni nu se gândește să facă ceva în țara asta. Acum nimeni nu mai dă dovadă de patriotism! În ziua de azi, sunt mai puțini patrioți, dar este nevoie de unul singur ca să îi influențeze și pe ceilalți.

Un bun român, ce își iubește țara, o respectă și se îngrijește să pună în practică testamentul lăsat nouă de către Ștefan cel Mare: „aceste pământuri n-au fost ale strămoșilor mei, n-au fost ale noastre, ci ale urmașilor urmașilor noștri în veacul vecilor”.