Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Drumul viselor

     

    Drumul viselor

     

    În taină, inima trăieşte povestea infinitului.
    Ochii, o, da ochii! Punctul de întâlnire al iubirilor.
    O zi de neuitat, năucitoare,
    cum nici nu ai visat,
    plină de iubirea nebună.

    Miraculoasă zi!
    La graniţa ei, o clipă, o clipă doar,
    timpul s-a oprit în loc,
    gândurile plutesc prin aer,
    curg pe pământ,
    dansează prin foc
    şi se aşază în aşteptare.

    În urmă priveşti, cenuşa amintirilor fumegă încă,
    o luminiţă de jar respiră molcom,
    răspunsuri aduse la lumină
    zac în adâncuri noastre,
    prezentul de atunci
    pâlpâie mângâietor acum,
    amintirile se ridică lin,
    asemeni aripilor
    de păsări, sau, poate, de îngeri.

    Un strigăt pătrunzător reverberează în eter:
    Tu, iubirea mea eternă! Tu, Vis de nevisat,
    înveşmântat în nesaţul perpetuei căutări,
    a dorinţei nicicând atinse.
    Tu, nobil gând şi faptă de iubire,
    tu, crăiasă a visului meu!
    Te iubesc, dincolo de ce pot
    să gândesc ca măsură,
    până dincolo de hotarele lumilor!
    M-ai cotropit cu iubirea ta.
    Tu, Vis de nevisat, venind
    din moartea mrejită din cenuşa
    unei existenţe
    arzând fără de speranţă!
    Tu cine eşti şi cum te cheamă?
    Tu, ce-mi torni în suflet bobiţe
    din opiumul aburind
    a aromă de nebunie,
    a unei iubiri nicicând întâlnită!
    Eşti tot ce mi-am dorit
    şi nu am avut parte până acum.
    Cum te cheamă şi de unde-mi vii?
    Ce simplu se scrie: fe-ri-ci-re
    şi cât de greu se-ndură.

    O îndelungă visare, timpul s-a oprit în loc,
    clipe încremenite stau şi aşteaptă,
    suspendate într-un balans
    de o culoare calmă,
    tămăduitoare.

    Sufletul inocent se încarcă,
    ochiul se odihneşte.
    În căutarea vocii, în lumina liniştii,
    gândurile sedimentate
    devin mai limpezi.

    Într-o frumuseţe simplă, înălţându-şi privirea,
    ca o boare,  în aerul gol, estompate,
    prin saltul lor, dispar umbrele,
    îndoielile, învolburările,
    regretele, zbuciumul,
    chinul,
    zgomotul.
    Seva vieţii urcă
    în noul corp necunoscut.

    Dumnezeu ne trimite îngeri!  

    9 ianuarie 2017



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5