Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Dumitru Lavric

O informaţie succintă despre debutul editorial al autorului reţine Iordan Datcu în Dicţionarul etnologilor români: ,,Dumitru Lavric, născut la 18 septembrie 1943, Scobinţi, judeţul Iaşi. Studii universitare de filologie la Iaşi (1961-1966). Profesor de limba şi literatura română.
Publică Folclor din judeţul Botoşani. Teatrul popular (1976, 181 p.) şi Folclor din judeţul Botoşani. Poezia epică (1977, 86 p.), ambele sub egida C.I.C.P.M.A.M. Botoşani. Primul volum, după un studiu asupra teatrului popular din zonă (p. 3-25), conţine teatru haiducesc (despre Jianu, Codreanu, Bujor, Coroi, Terente, Făgurel, Merişor, Paliciuc), apoi Căiuţii, Capra, Ursul, Nunta din Dobârceni. Celălalt volum are secţiunile: epică păstorească (2 texte), epică istorico-socială, epică familială şi jurnale orale”.
Pentru a obţine un profil cât mai apropiat de realitate, se cuvin adăugate alte câteva informaţii semnificative vizând personalitatea celui în cauză: în perioada copilăriei a cunoscut profund viaţa satului tradiţional românesc şi a fost profund impresionat de ritmurile ancestrale ale vieţii rurale şi de sistemul eficient de codificare a relaţiilor interumane; perioada studiilor universitare i-a facilitat contactul cu câteva personalităţi deosebite formate în perioada interbelică (Constantin Ciopraga, Ion Agavriloaie, Alexandru Dima) şi l-a apropiat definitiv de universul muzicii simfonice prin intermediul altor personalităţi precum George Pascu, Achim Stoia, Ion Baciu, Vasile Spătărelu; în urma acestor experienţe va rămâne toată viaţa fascinat de lectură şi de frecventarea tuturor formelor de manifestare artistică – fapt ce se va reflecta în viitoarele cărţi.
Primii ani ca profesor şi-i petrece din nou în lumea satului, în localitatea Flămânzi, perioadă din care datează şi primele culegeri sistematice de folclor din zona Frumuşica, Prăjeni, Copălău, Suliţa – stimulat fiind şi de iniţiativa Arhivei de folclor a Moldovei şi Bucovinei care lansase un chestionar general pentru înregistrarea producţiilor artistice populare. Imediat după înfiinţarea judeţului se stabileşte la Botoşani, fiind mai întâi redactor la ziarul Clopotul – ceea ce îi permite să cunoască temeinic întregul teritoriu al judeţului şi să continue activitatea de folclorist. Promovat director al Centrului de Îndrumare a Creaţiei Populare, îşi foloseşte experienţa anterioară pentru a iniţia competiţii artistice de mare anvergură (Holda de Aur, Serbările Pădurii, Mărţişor dorohoian, Satule, mândră grădină, Festivalul ,,Mihail Sorbul”), adânceşte cercetarea folclorică în teren, îngrijeşte antologii ale tinerilor scriitori botoşăneni, dezvoltă relaţii cu cercetători din Iaşi pentru explorarea folclorului botoşănean, publică primele culegeri de autor, iniţiază câţiva cercetători locali care se vor afirma în anii ulteriori. În perioada cât a fost şef al reţelei cinematografice a judeţului Botoşani a dezvoltat relaţii foarte strânse cu marii actori români originari de pe aceste meleaguri; în acest fel a reuşit să aducă la Botoşani în neuitate premiere de gală actori şi regizori precum Gheorghe Vitanidis, Geo Saizescu, Mircea Mureşan, Octavian Cotescu, Valeria Seciu, Mircea Albulescu, Silvia Popovici, Draga Olteanu-Matei, Alexandru Lungu…; este şi perioada când începe să studieze temeinic tradiţiile culturale botoşănene şi opera personalităţilor plecate de pe aceste locuri, extinzând munca de documentare în biblioteci din Suceava, Bacău, Tg. Mureş, Alba Iulia, Bucureşti; această preocupare este continuată după 1990 la Iaşi, unde se stabileşte pentru un deceniu şi jumătate ca profesor la Liceul Virgil Madgearu. Definitivarea cărţilor ce urmau să apară începând cu 2005 se petrece după revenirea la Botoşani ca profesor la Colegiul Naţional AT Laurian şi mai ales în ultimii ani când la Orchestra Populară Rapsozii Botoşanilor unde este consilier artistic a găsit o atmosferă extrem de propice şi stimulatoare. O permanenţă în toţi aceşti ani a constituit-o activitatea publicistică – prin colaborarea cu studiourile locale, regionale şi naţionale radio-TV şi la publicaţii precum Caiete botoşănene, Amphytrion, Viaţa Botoşanilor, Cronica, Îndrumătorul cultural, Albina, Almanahul satelor, Revista bibliotecilor; anterior a mai publicat piesa de teatru-document Balada răscoalei.
Pe lângă eforturile îndelungate de documentare şi creaţie, este specifică acestui autor consecvenţa în relaţionarea umană  exemplară; mulţi dintre botoşănenii care au marcat decisiv dezvoltarea artei şi culturii locale în ultima jumătate de secol i-au fost sau îi sunt încă în preajmă: Nicolae Cântec şi Gheorghe Jauca, Radu Palade şi Modest Cichirdan, Gheorghe Cojocaru şi Alexandru Bardieru, George Holca şi Gheorghe Timofte, Marieta Sadova şi Constantin Dinischiotu, Tache Dobrescu şi E.T. Borduşanu, Paul Şadurschi şi Olga Romanovschi.
Întâlnirea decisivă a fost însă cu destoinicul şi întreprinzătorul director al Editurii Agata – domnul Ion Istrate – un adevărat Mecena al cărturarilor botoşăneni, precum şi relaţiile pline de înţelegere ale celor care s-au hotărât să-l sprijine în activitatea dificilă de transformare a manuscrisului în mirabilul obiect numit Carte; sunt de amintit în acest sens Constantin Conţac, Cătălin Flutur, Dana Pietraru, Ion Ilie, Ioan Cobâlă, Manuela Zarug, Traian Apetrei, Marcel Lozneanu, Aurel Ştefan, Cristian Markievici, Gheorghe Ciobanu, Mircea Oprea, Florin Aioniţoaie. În aceste condiţii favorizante, D. Lavric publică în doar doi ani nu mai puţin de 6 volume – toate la Editura Agata.
Botoşani – dulce Arcadie! este o antologie de texte despre Botoşani şi botoşăneni aparţinând unor personalităţi foarte diverse dar puternic legate sufleteşte de locurile evocate: Eminescu şi Sadoveanu, Ion Pillat şi Demostene Botez, Saşa Pană, Ion Călugăru, Octav Onicescu, Alecu Ivan Ghilia, Ioan Missir, Nicolae Iorga, Cezar Petrescu, I. Păun-Pincio, Tiberiu Crudu, Andronic Ţăranu; următorul volum – Botoşani – Roma diasporelor est-europene îl completează pe primul în efortul de a călăuzi cititorul în cunoaşterea tradiţiilor botoşănene oferind informaţii despre oameni, locuri şi evenimente semnificative, tradiţii culturale, publicaţii botoşănene din trecut, călători străini prin Botoşani, folclor botoşănean în colecţii celebre; stilul sobru, informaţia densă şi diversificată, organizarea compoziţională a conţinutului oferă o lectură pe cât de instructivă, pe atât de plăcută.
În următoarele două volume, D. Lavric revine la folclor: Haiducii este o antologie cuprinzătoare a teatrului popular botoşănean ilustrat prin 21 de texte semnificative iar Hybernia Magica un studiu complex privind datinile şi obiceiurile de iarnă în toată profunzimea lor ancestrală, ca rituri de trecere şi ca fenomen sincretic ce reuneşte cuvântul, muzica, teatrul, dansul, magia darului; în Cuvânt înainte, Acad. Răzvan Theodorescu apreciază că «Ceea ce face Dumitru Lavric în această ultimă carte a sa este o restituire nuanţată şi colorată a mitologiei populare cu rădăcini străvechi în orizontul reprezentărilor folclorice tradiţionale dintre Crăciun şi Bobotează, cu momentul culminant la schimbarea anului» iar în Addenda D. Ţiganiuc adaugă: «Înrudindu-se relativ – spiritual cu talentul unui P. Caraman şi M. Coman, în a sonda relaţiile simbolico-magice ale creaţiei tradiţionale, autorul prezentei cărţi sapă profund în solul mitic al sărbătorilor hibernale, apte a reuni miraculos timpul cascadă cu timpul fluviu, revelând osmoza dintre timpul circular, sacru şi timpul trăirii în sincretismul atât de bogat al spectacolului, aşa cum acesta se desfăşoară de la o generaţie la alta, în pitoreasca şi rafinata cultură folclorică a Botoşaniului».
Cu Zona crepuscuhilară şi Melo-univers autorul revine în actualitate: prima este o culegere de notaţii publicistice dedicate tranziţiei româneşti reunind texte de genul tabletei argheziene, apte să alcătuiască o panoramă a prezentului din care nu lipsesc tragicul şi grotescul, fapt dovedit şi de titluri precum: Pacientul român, Politeţea nepoliticoşilor, Iov pe Bulevard, Dezavantajele alfabetizării, Deşertul tătarilor, Zilele vesele ale Potopului, Baba sapienţială, Ivorienii, Scărpinatul poporului pe burtă, Fiesta cu pesta!, Al zecelea lepros, Tamara Gate; a doua reuneşte cronici muzicale ale concertelor simfonicului botoşănean încercând să reţină pentru viitor impresiile unui împătimit al acestei arte, martor săptămână de săptămână la bucuria strălucitoarelor revărsări sonore. În paralel, autorul a continuat cercetarea extinsă a folclorului prin două studii comparative dedicate creaţiilor literar-muzicale din judeţul Botoşani şi nordul Republicii Moldova, respectiv Ţinutul Herţei – Ucraina, publicate în volumele Cânt pe malul Prutului şi Melodii aproape uitate editate de Orchestra Rapsozii Botoşanilor în cadrul unor parteneriate.
Tot ceea ce a semnat D. Lavric până în prezent denotă un ataşament sincer faţă de spiritul locului şi o conştiinţă a unei obligativităţi la care îl îndeamnă exemplul înaintaşilor. O etapă nouă în acest demers o reprezintă cărţile ce sunt în curs de tipărire la amintita editură botoşăneană: Răzbunarea lui Goe – epigrame şi parodii vesele şi triste, Calea către Ellys – poezii cu formă fixă, Desenul din covor – un studiu critic despre implicaţiile analitice ale conceptului de structură literară, Ens amans – eseu despre sentimentul românesc al dragostei. În curs de pregătire – un mic dicţionar de „indiscreţii semantico-etimologice” şi un studiu în premieră pentru folcloristica naţională – Cartea românească a morţilor.
Această din urmă intenţie se poate bănui că ar putea încununa o carieră în care au existat nu puţine „ratări” (în sensul pe care Călinescu îl acordă termenului) dar şi împliniri prezentate judecăţii publice cu orgoliul modestiei.

Ştefan Aramă



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 25 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5