Recurs la Dumnezeu

De câte ori străbat drumul spre casă,
Eu torn amurg într-un pahar cu vin
Dezbrac fereastra de umbre, să nu cadă
Scot rotile din ceas, să nu mai meargă
Duc noaptea ninsă şi o aşez în beci.
Ridic privirea căzută din poartă
Şi îmbrac lumina cu flori de cireş.
Mă rog la icoane când rude mă ceartă
Din fântână scot universul de-o viaţă
Sub tocul uşii dezgrop un testament
Peste ştampilă găsesc amprenta iubirii
Ascult glasul de înger care vorbeşte
Gardul bătut în cuie rămâne în hat
Poarta scârţâie ca un lagăr comunist
Iar nucul îşî caută gazdă prin sat.
Iarba din ogradă ajunge la Steaua Polară
Pentru oxigenul iubirii se roagă toti
Trag clopote in rugăciuni de noapte
Eu îmbrac cămaşa veche a lui Iisus
Şi scriu toata durerea intr-o carte,
Să pot face la Dumnezeu recurs.