DURERILE UNUI PENSIONAR

Teodor EPURE

DURERILE UNUI PENSIONAR

Cu două plase în mâna validă,

Cealaltă tremură şi nu-l ajută,

Încărcate cu fructe şi verdeaţă

Urcă scările-n fiecare dimineaţă.

Pensia şi-o împarte riguros pe zile,

Să nu ia fructe nu s-a putut abţine,

Acasă cei doi nepoţi îl aşteaptă

Să le aducă hrana preferată.

N-are prea mult timp să se odihnească,

Spre seară cu-n pensionar vrea să vorbească,

Dar totuşi trebuie să se grăbească

Să urce cumpărăturile sus acasă.

Vorbeşte-ncet,are tensiunea mărită,

Nu i-au spus medicii,dar el o simte,

Uneori spune că nu mai poate să rabde

Doar o baie fierbinte şi-acolo se pierde.

Dar ce face cu cei mici că şi-n vis îi simte,

Singurul gând ce nu-i dă pace şi-l chinuie,

Amintindu-şi de nepoţi,îşi ia plasele

Şi urcă încet,cătinel.scările.

Articole asemănătoare