Teodor EPURE
DURERILE UNUI PENSIONAR
Cu două plase în mâna validă,
Cealaltă tremură şi nu-l ajută,
Încărcate cu fructe şi verdeaţă
Urcă scările-n fiecare dimineaţă.
Pensia şi-o împarte riguros pe zile,
Să nu ia fructe nu s-a putut abţine,
Acasă cei doi nepoţi îl aşteaptă
Să le aducă hrana preferată.
N-are prea mult timp să se odihnească,
Spre seară cu-n pensionar vrea să vorbească,
Dar totuşi trebuie să se grăbească
Să urce cumpărăturile sus acasă.
Vorbeşte-ncet,are tensiunea mărită,
Nu i-au spus medicii,dar el o simte,
Uneori spune că nu mai poate să rabde
Doar o baie fierbinte şi-acolo se pierde.
Dar ce face cu cei mici că şi-n vis îi simte,
Singurul gând ce nu-i dă pace şi-l chinuie,
Amintindu-şi de nepoţi,îşi ia plasele
Şi urcă încet,cătinel.scările.
Similare