E VREMEA SOLSTIŢIULUI
Este vremea solstiţiului de vară,
Pe aripile zării luceferi coboară
Să binecuvânteze al nostru destin,
Pe marile Eminescu să-l cinstim.
Nostalgii şi privelişti te ademenesc,
Roiuri mari de albine te fugăresc,
Păpădii ard pe întinsele ogoare
Ca nişte lacrimi picurate din soare.
Ierburile furibunde vorbesc în şoapte,
Păsările cântă-n cuvinte-nvechite,
Vântul vânăt printre ferestre colindă,
Petalele albe prin văzduh se plimbă.
Pe imensele câmpii de niciunde
Foşnetul crud al grâului s-aude,
Freamătul viu, auriu mai târziu s-aude
Când vântul cărările sale le va-nchide.
Aromele se plimbă printre livezi
Şi urcă spre lumini sub pleoapele amiezi,
De prietenii mei dragi îmi va fi dor
Ţinuţi în iarna geroasă-n casele lor.
Similare