E VREMEA SOLSTIŢIULUI

E VREMEA SOLSTIŢIULUI

Este vremea solstiţiului de vară,

Pe aripile zării luceferi coboară

Să binecuvânteze al nostru destin,

Pe marile Eminescu să-l cinstim.

Nostalgii şi privelişti te ademenesc,

Roiuri mari de albine te fugăresc,

Păpădii ard pe întinsele ogoare

Ca nişte lacrimi picurate din soare.

Ierburile furibunde vorbesc în şoapte,

Păsările cântă-n cuvinte-nvechite,

Vântul vânăt printre ferestre colindă,

Petalele albe prin văzduh se plimbă.

Pe imensele câmpii de niciunde

Foşnetul crud al grâului s-aude,

Freamătul viu, auriu mai târziu s-aude

Când vântul cărările sale le va-nchide.

Aromele se plimbă printre livezi

Şi urcă spre lumini sub pleoapele amiezi,

De prietenii mei dragi îmi va fi dor

Ţinuţi în iarna geroasă-n casele lor.

Articole asemănătoare