Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

Echivalentul feminin al cuvântului POET, în franceză și în română. Interviu cu Linda BASTADE

Revista Luceafărul: Anul XII, Nr.11 (143), Noiembrie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE


Echivalentul feminin al cuvântului POET, în franceză și în română
Interviu cu Linda BASTADE

Primit pentru publicare: 23 Nov. 2020
Interviu  și traducere în lb. română: Elisabeta BOGĂȚAN, membră a Uniunii Scriitorilor din România, (Filiala Alba-Hunedoara), a Societății Poeților Francezi din Paris și a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România
Publicat: 24 Nov.  2020

© Elisabeta Bogățan, ©Linda Bastide,  © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE


Echivalentul feminin al cuvântului POET, în franceză și în română
Interviu cu Linda Bastide,
ex-vice președintă a Societății Poeților Francezi, membră a PEN Club Francez, membră a Chartei Autorilor, Laureată a Academiei Franceze

Elisabeta Bogățan :  Doamna Linda Bastide, sunteți o personalitate de mare importanță pentru viața literară din Franța, ale cărei volume de poeme și romane au primit premii importante . De aceea mă adresez  dumneavoastră, într-o problemă puțin deconcertantă. Acum câțiva ani mi-ați spus, în mod ferm, că sunteți total contra formei „poetesă” ca feminin al cuvântului „poet ”, căci forma poetesă are o anumită nuanță peiorativă. Ați susținut forma  poetul sau  poeta.

Vreau să subliniez că, prin comparație, româna a avut mereu formele poet – poetă și că,  în ultimul timp, a fost împrumutată din franceză forma poetesă, mai rar folosită, percepută cu  aceeași nuanță puțin peiorativă, dar considerată uneori mai la modă. ( De exemplu, într-o zi, într-o discuție cu o personalitate literară din România, poet și critic literar, mentor cultural și organizator de festivaluri / colocvii literare, am întrebat de ce folosește termenul poetesă vorbind de  unele debutante în poezie, întrucât acest termen are o nuanță peiorativă. Răspunsul său a fost destul de dur : dar e normal, căci acele poetese nu se ridică la înălțimea spirituală necesară pentru un adevărat poet.)
În consecință, eu am folosit și folosesc forma poetă, sau, mai general, poet. Dar observ că forma poetesă este totuși folosită în mediile literare.

Am consultat marele  Dicționar Larousse unde am găsit poétesse (poetesă) definit  ca femme poète (femeie poet) și notația : „FOLOSIRE . Această formă feminină este normală și bine formată. Ea este totuși mai puțin folosită decât poète  (poet) n.m. (pentru a vorbi de o femeie) sau femme poète (femeie poet)”.
Am continuat să consult informațiile date pe internet.
Astfel am găsit, pentru dicționarul CNRLT.: „ La poète ou la poétesse ? (Poeta sau poetesa?) .

Să începem cu o problemă de terminologie : trebuie să spunem  poeta sau poetesa? Acest  feminin din urmă este format absolut regulat. Cuvântul este vechi, întrucât este atestat încă din  1422 sub forma poëtisse după CNRLT. Totuși, chiar acest dicționar afirmă că femininul sufixat tinde să ia o colorație peiorativă.  La fel, peintresse,(pictoresă), cheffesse (șefesă) și ministresse (ministresă) s-au dat ca niște termeni folosiți în glumă. De fapt, Marie-Claire Bancquart preferă să se spună « la poète » (poeta). Apoi, îi revine fiecăruia și fiecăreia să vadă.” (https://litteratureportesouvertes.wordpress.com/2018/05/01/la-poesie-au-feminin). (s.n.) Și câteva note, la același link : „La poète Marie-Claire Bancquart (Wikimedia Commons, libre de réutilisation). Întrucât eu vorbeam momentan de Marie-Claire Bancquart, să începem cu ea. Profesor emerit al Universității  din Sorbona, specialistă în special  în Anatole France și Maupassant, Marie-Claire Bancquart este autorul unei opere critice considerabile, alături de care se află un număr important de volume de poésie.”

Marele Dicționar al Academiei Franceze, ediția a 9e, precizează: „POÉTESSE (POETESĂ) s.f. din sec. xv,  poëtisse ; sec. xvi, poëtesse, apoi poétesse. Derivat din poète (poet). Femeie poet. Sapho este o poetesă ilustră. Anna de Noailles recuza termenul de «poétesse » (poetesă), pe care ea îl considera condescendent. ” (s.n.)
(https://academie.atilf.fr/9/consulter/PO%C3%89TESSE?options=motExact).

În această recuzare a Annei de Noailles, simțim nuanța posibil peiorativă a cuvântului „condescendent”,  care este subliniată și de unele dicționare: amabilitate, respect, dar față de un inferior: „ Care este îngăduitoramabilprotector; care manifestă bunăvoință sau se comportă cu superioritate față de cineva. ● (…). /<fr. condescendant. („DEXI-Dicționar explicativ ilustrat al limbii române”, Ed. ARC & GUNIVAS, 2007)”.
Sau chiar: „(peior.)  bunăvoință cu aer de disprețaroganțăsuperioritate. (< fr. condescendance)”, în Dexonline.net.
Linkul „Études littéraires” (Studii literare ) dă : „Langue française « Poète ou poétesse ?» (Limba franceză « Poet sau poetesă ?»).

Pentru a răspunde la  întrebarea dumneavoastră, da, Julia, mare poet italian, tocmai și-a publicat ultima carte  este o frază corectă. Dar putem avea de asemenea, mai puțin șocant gramatical, Julia, mare poetă italiană, tocmai și-a publicat ultima carte”. (s.n.)

Și încă : „Apoi, rămâne faptul că conotațiile formei „poetesă” sunt diferite de cele ale formei „poetă”. Este regretabil, dar așa este. (s.n.). De aceea mi se pare preferabil  să se utilizeze poet, fie la masculin, fie la feminin. Cele două folosiri sunt de altfel relevate în TLFi” (https://www.etudes-litteraires.com/forum/discussion/37385/poete-ou-poetesse);

Aș mai completa cu o mențiune, pentru limba română : Dicționarul explicativ al limbii române, elaborat de Academia Română, ediția a II-a, Editura Univers Enciclopedic, București 1996, dă următoarea explicație pentru cuvântul „poetesă” : „(Rar) Poetă.• (Depr.) poet mediocru, lipsit de talent; poetastru, poetard.”
Mă opresc aici pentru moment. Văd că se confirmă această concluzie : deși forma poetesă este corectă gramatical, ea are conotații diferite, în raport cu forma poet. Nu întotdeauna de dorit.

Având în vedere faptul că limba este, totuși, un organism viu, care se poate schimba,  vă mențineți aceeași opinie, că forma poetesă nu este acceptabilă ?

 Linda Bastide : Eu o mențin, și în mod foarte ferm, în ciuda  ilustrelor exemple de care îmi  vorbiți, și asta din mai multe motive :

1- Există în limba franceză  vorbită de azi – și care este cea a cititorului lambada care nu este întotdeauna cultivat – numeroase adjectifve al căror sens la masculin este peiorativ, și care se termină în « esse » când sunt atribuite femeilor … Exemplu : bougresse (sodomită), ogresse (căpcăună), pauvresse (sărăntoacă), diablesse (diavoliță) ….

2- Există de asemenea cuvinte care sunt  « urâte » la auz pentru urechea sensibilă a poeților : de exemplu « auteure » (autoare) : este mai valorizant « femme auteur de…. » (femeie autor de…). Nu ?

Cât despre  « écrivaine » (scriitoare), este de asemenea un caz particular, terminația sa în « vaine » face cuvântul, pentru mine, « vain » (van),  adică neinteresant  și inutil  !

3- În schimb, în această lume în care femeile vor , și  au dreptate, să fie egale cu bărbații, nu se zice  « une médecine » (o medicină) pentru o femeie medic…..

Suntem de acord, limba evoluează, dar, persist și semnez, eu sunt o femeie poet, autor și scriitor ! Și, cum spuneți dumneavoastră, poate autor cu talent … ( glumesc, desigur !….) .

 Elisabeta Bogățan :  Dar, vă rog, revin. Ați folosit mult de asemenea femininul la poète (poeta) care, fiind sintetic și mai scurt, este mai accesibil la folosire. Am văzut mai sus că mai multe autorități literare recomandă această formă de feminin. Ce credeți despre asta în prezent ?

Linda Bastide : Mă gândesc că se poate folosi „la poète(poeta), care nu este așa neplăcut finalmente, dar că trebuie să păstrăm  „scriitorul Doamna X” sau ” Dna X scriitor”, „medicul Doamna X” sau „Dna X, medic” ! etc….

De fapt trebuie să refuzăm, cum spuneam mai sus, tot ce este urât fonetic sau are o asemănare cu  sfârșiturile altor cuvinte vulgare.
Cel mai simplu, pentru a contura problema, este deci să se pună numele înaintea profesiei, când e vorba de o femeie.
Să nu cădem în feminism cu orice preț ! ! !

Elisabeta Bogățan : În concluzie, pentru a „reveni la problema noastră”: înțeleg că dumneavoastră sunteți  total contra formei poétesse (poetesă), care are nuanțe peiorative, acceptați femininul la poète (poeta),  dar considerați mai elegant să se spună: Doamna X poet, sau  femeie poet.

Vă mulțumesc.

 

 

 

 

 

 

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.637 de abonați

comment closed

Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5