Costel ZĂGAN
Erezii de-o clipă II

Erezia unei nopţi albe

Eu uşor gonflabil Bun ca şi sarea de pus
la rană Descheiat la cămaşa sufletului
până la buric Mai mult în pielea goală
şi cu mâinile până la coate-n buzunarele
nimicului Buric al pământului şi al vieţii
de la ţară Căsătorit şi mereu îndrăgostit
de eternul feminin al altei femei Bun zi
ceam ca pâinea caldă după ce s-a răcit de
tot afară Caut zadarnic culcuşul fierbinte al
iubirii În fine poet Poet ca şi cocoşul cu 1001
găini pe noapte Amân iar miezul nopţii
dincolo de Peştera Muierii