Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 11 → 2019
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

ECOU DE TOAMNĂ

Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 9 (129), Septembrie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

ECOU DE TOAMNĂ

Primit pentru publicare: 10 Sept. 2019
Autor: Lhana ROMA – NOVA
Tuturor românilor și tuturor celor care vorbesc, cunosc, iubesc Limba Română!
Publicat: 11 Sept. 2019
© Lhana Roma -Nova, © Revista Luceafărul

Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro


 

Tu, Toamnă, coardă de vioară
ce începi acum să cânți la contrabasul verii,
ne-alungi pe toți din zări ce tainic se înfioară
când frunza îngălbenită îi cere vamă cerii…

Când frunza îngălbenită s-a supărat, sărmana,
pe hoțul de-a răpit-o nevrând a-i lua și rana…

Ce hoț, să lași dovadă
de întâlniri secrete, de vise clandestine
dintre o zi și-o noapte, dorind ca să o vadă
acei ce se iubesc făr’ a-și uni destine…?

Acei ce se iubesc prin vise zdrențuite
de doruri agățate în cuie zimțuite…

Dar, printre toți acei ce se iubesc prin vise,
eu m-am pierdut în tolba cu amintiri ascunsă
între ruine verzi la care zăbovise
tăcerea… din frunza ruginită și tristă și neunsă!

Tăcerea… din frunza ce își dorea să cânte
când tu nu aveai aripi albastre și înfrânte…

Și-am îndrăznit să rog o frunză de mohor
să îmi fie contrabasul la care eu să cânt
ca prin a’ tale vene să curgă doar ichor,
ca nemurirea fie al tău zbor spre pământ!

Ca nemurirea fie pedeapsa ce îți ofer
când coarda de vioară se pierde în eter…

Cu ea mă pierd și eu, scântei încep să zboare
spre stele înlăcrimate – de dor, îmbătrânite,
o iarnă brumărie deja ne dă târcoale…
Auzi tu când te strig cu voci nestăpânite?

Auzi tu când te strig? Nu sunt o altă doamnă!
Răspunde-mi, sunt doar eu… ecoul tău de toamnă!
(10. 09. 2019)



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.573 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2019 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5