Înzestrat cu reale disponibilităţi literare, inginerul silvic Grigore Avram este scriitorul zilei de azi. Actul său cultural este o declaraţie de iubire pentru pădure, pentru copaci şi incredibila complexitate a ecosistemelor. Dar este şi un răzvrătit împotriva    nelegiurilor săvârşite de oamenii puşi pe căpătuială, pe  averi câştigate peste noapte pe seama exploatării lemnului. După ce a scris mai multe romane, între care ,,Pădurea altfel’’(2009), ,,Contra răului din noi’’(2010), ,,Podoime’’(2012), ,,Anul şarpelui’’ (2013),  ,,Da de unde’’ (2015), iată că vine acum în întâmpinarea cititorului cu lucrarea de mare actualitate ,,La poalele Sodomei’’ (2022). Acest titlu  nu este numai o metaforă de excepţie, ci are şi o conotaţie biblică. Din punct de vedere compoziţional, romanul este bine structurat, are o acţiune complexă, se desfăşoară pe mai multe planuri, cu personaje numeroase, a căror personalitate este bine individualizată prin trăsături de caracter ce le conturează destinul. Întâmplările se derulează ca într-un film de senzaţie, cu retrospective biografice, intercalări narative, nuanţări filozofice şi comentarii asupra unor situaţii reprobabile. Bine pregătit profesional şi cu o bogată experienţă în domeniu, autorul ne prezintă toată comoara lui de cunoştinţe, dar mai ales dragostea şi respectul pentru această meserie, unică prin frumuseţea şi importanţa ei. Cu un talent remarcabil de povestitor, dar şi cu un ochi foarte précis la chestiunile de substanţă, Grigore Avram are darul de a păstra echilibrul în vorbe, făcând loc reflecţiilor existenţiale. Cartea începe şi se termină cu descrieri admirabile ale naturii şi implicit ale pădurii, realizând peisaje demne de penelul unui adevărat pictor, aşa cum spune Nicolae Rotaru : ,,El admiră tăcerile verdelui şi misterele adierilor, calmul întomnărilor şi mătasea ninsorilor, blândeţea nopţilor şi despletitul pădurilor…’’. Poveştile lui succinte, dar miezoase şi tonice, curg  încoace şi încolo, deschizându-ne actuala cutie a pandorei, provocatoare şi mereu pusă sub semnul interogaţiei. El decupează din mers tot felul de situaţii, amintiri, momente, chipuri şi ne dezvăluie secrete profesionale de care cititorul rămâne surprins, întrebându-se : oare de unde le ştie pe toate ? De remarcat este faptul că autorul foloseşte un limbaj elevat cu ajutorul căruia construieşte o frază clară, bine aşezată în text, bogată în neologisme, expresii populare şi biblice, care dau culoare şi farmec naraţiunii. Este un fin analist, un observator atent al realităţii cotidiene, ceea ce îi dă posibilitatea să creeze personaje cu psihologii şi atitudini diverse. Ele fac parte din lumea corupţiei, a şantajului,  prostituţiei şi a traficului de droguri şi de ţigări de contrabandă care duc la dezumanizare în cele mai acute forme. Acţiunea romanului se desfăşoară în mediul rural aflat la interferenţa dintre judeţele Maramureş, Bistriţa-Năsăud şi Suceava, ,,o zonă forestieră cu păduri care unesc, dar care generează şi conflicte’’. Orizontul temporal  al  cărţii începe din momentul când au fost legiferate acţiunile de retrocedare a pădurilor. Oamenii din aceste locuri sunt parcă predispuşi să facă afaceri dubioase, să folosească mijloace ilegale, obţinând cu acte false multe hectare de păduri, care apoi sunt vândute unor ,,întreprinzători’’ la preţuri foarte mici. Personajul central al romanului este profesorul de chimie Emil, de la Liceul Teoretic din Borşa,  care îşi abandonează profesia cu gândul de a trăi mai bine împreună cu familia sa. Păcatul însă îl însoţeşte pretutindeni sub toate aspectele sale, grăbindu-i destinul. Prin comportament se arată un om îndrăzneţ, curajos, dornic de afirmare în lumea afacerilor,  folosind orice mijloc de parvenire, dar este şi un  afemeiat notoriu. Cel care îi ţine compania  şi îi controlează stările psihice este Grigore Iuga, poreclit Boierul, proprietar al unui hotel şi restaurant, dar şi afacerist cu lemnul, care nu are o anume pregătire, decât şcoala vieţii. Tupeismul, mârşăvia şi viclenia sunt doar câteva din trăsăturile sale. Cu câtă nonşalanţă îi adresează judecătorului Roman întrebarea :,, Cât mă costă să mă rezolvi şi pe mine cu zece hectare de pădure ?’’la care magistratul îi răspunde : ,,Douăzeci de mii de euro’’. Dacă în romanul ,,Moromeţii’’, locul întâlnirii ţăranilor pentru a face politică era fierăria  din Poiana lui Iocan, un fel de ,,ax mundi’’ al satului, aici, cei care erau interesaţi de asemenea dezbateri  merg la restaurantul ,,Boierului’’. Este cazul lui Brelacă şi Nemţucu, campioni la băutură, dar foarte zgârciţi la pungă.  Din lumea pusă pe căpătuială fac parte şi Vasile Veşca, Luca Burtan, Păvăluc a lui Irina, medicul Grigore Gotan, Vasile Coman, Ionuc Tomoiagă şi alţii, ,,lupi îmbrăcaţi în piei de oaie’’, cunoscuţi sub diferite porecle. Sub protecţia Boierului se află şi Vladiana, ,,o excroacă inteligentă şi scandalos de frumoasă’’, în capcanele căreia vor cădea mulţi clienţi  pe care îi stoarce de bani, după ce îi îmbată şi îi droghează, fără să le ofere satisfacţia fericirii. Emil, om căsătorit şi cu doi copii se îndrăgosteşte lulea de această persoană cu înfăţişare angelică şi nu ezită să spună : ,,Oare unde am fost când m-am însurat ? Romanul are un final dramatic : Boierul se răzbună pe Mădularu pentru violarea şi batjocorirea Vladianei, devenind ucigaşul acestuia, iar Emil se sfârşeşte într-un accident pe drumul forestier greu accesibil care ducea la parchetul unde lucrau oamenii lui. Pe drum, ,,parcă cineva îi şoptea la ureche, că ar fi bine să facă pe loc cale- întoarsă’’. Dar nu şi-a ascultat vocea interioară şi a ajuns chiar în momentul când muncitorii doborâseră un copac ce a căzut peste maşina lui provocându-i moartea. Grigore Avram este scriitorul care îşi croieşte un drum sigur în literatura pe care o promovează.

Mircea Daroşi