Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Editorialişti de care avem nevoie! Lucia Olaru Nenati

Editorialişti de care avem nevoie! Lucia Olaru Nenati

…dar nu numai ca să-i citim, ci şi ca să aplicăm măcar o parte din ceea ce exprimă metaforic aceste editoriale

Lucia Olaru Nenati, discurs [1024x768]Ne-am învăţat să fim din ce în ce mai comozi: dacă guvernaţii nu fac, eu de ce să fac!? Fără a înţelege că şi noi putem face ceva! Puţin câte puţin, lumea se va schimba la un moment dat! Am ajuns la un moment în care televiziunea, care de mult timp modelează personalităţi, nu mai echilibrează mesajele pozitive cu cele negative! Am ajuns la un moment în care copii, la școală, se mutilează pentru a imita nu ştiu ce ritual dintr-o aberantă telenovelă!

La un moment dat, povestea cu patos poeta Maria Moisoiu de clipele în care se plimba cu soţul pe Centrul Vechi sau când mergeau la film, la teatru… Ei bine, lumea uită aceste lucruri, iar dacă cumva nu merge televizorul într-o duminică, se înroşeşte firul de reclamaţii, pe când filarmonicele, teatrele, sălile de cinema stau pustii…

Dar, mai degrabă, să citim strigătele de durere pentru cultură ale Doamnei Lucia Olaru Nenati.

________________________________________________________________________________________________

Oare nu ne mai trebuie cultură chiar deloc?

Editorial de Lucia Olaru Nenati,
publicat în Monitorul de Botoşani, noiembrie 2013

Aflăm o veste de necrezut sau, în orice caz, greu de anticipat cu ceva timp în urmă. Şi anume că Senatul a respins propunerea legislativă ca televiziunile şi radiourile generaliste să fie obligate să difuzeze şi emisiuni culturale. Asta după ce, la asaltul crizei economice asupra sectorului TV, singura măsură salutară găsită pentru ieşirea din impas a fost eliminarea postului România Cultural.

Probabil după raţionamentul că la ce ne trebuie nouă cultură când nu avem ce mânca.

Pentru echilibrul discuţiei voi admite că emisiunile acestui post nu erau întotdeauna de cea mai bună calitate, că uneori se dădea curs preferinţelor unor decidenţi izvorâte din mascate sau colaterale considerente mai puţin culturale şi mai mult de propagandă politică; că uneori erau plictisitoare prin snobism şi prolixitate pseudo-savantă; la fel cum producţiile culturale, literare, mai ales poetice, dar şi plastice şi muzicale păcătuiesc uneori prin discursivitate incongruentă ş.a.m.d.

Dar de aici şi până la aruncarea întregii zone culturale la coşul de gunoi este o cale lungă, asemănătoare cu aruncarea copilului odată cu apa din copaie şi, mai ales, un gest de o mare gravitate cu consecinţe incalculabile à la long.

Căci cultura românească încă mai conţine un însemnat tezaur viu de valoare şi diversitate care trebuie doar descoperit, stimulat şi prezentat publicului, cel puţin cu aceeaşi insistenţă cu care sunt promovate pe mai multe canale aprobate de instanţele oficiale, produsele de subcultură, manelele şi atâtea alte înjghebări de vulgaritate.

Ceea ce nu se înţelege este că această bombardare continuă a receptorului public cu nonvaloare influenţează educaţia, formarea, gustul şi personalitatea fiecăruia în parte, dar şi ale tuturor ca membri ai unei naţiuni care trebuie să concureze şi prin calitate, comportament, preferinţe şi atitudini cu restul lumii internaţionale. Şi aici trebuie menţionat că în alte ţări televiziunile prezintă, pe posturi specializate, nu numai spectacole, concerte, opere, vernisaje de expoziţii, ci chiar şi lecturi publice ale autorilor de literatură unde poate fi văzut în direct interesul ascultătorilor care apreciază în mod deosebit prestaţia scriitorilor de a-şi citi propriile creaţii în direct.

Aici, la noi, însă, unde mai poţi vedea aşa ceva? Iată, de pildă, vinerea trecută pe scena Casei Sindicatelor a avut loc un concert simfonic al Filarmonicii Botoşani, cu adevărat excepţional, în care, sub bagheta dirijorală a lui Liviu Buiuc, a evoluat o soprană tânără şi foarte bine pregătită profesional, cu o prezenţă scenică deosebit de elegantă dar, mai ales, cu o voce cu totul deosebită: Veronica Anuşca, artistă care, la vârsta ei tânără, are deja un palmares impresionant de premii.

Plecată din Piatra Neamţ, ea a urmat toate treptele unei formări muzicale impecabile ajungând să poată interpreta arii deosebit de dificile pe care doar sopranele de mare notorietate se încumetă să le abordeze. Astfel ea interpretat arii celebre dintre cele care, prin frumuseţea şi armonia lor, au ajuns să constituie adevărate şlagăre, precum cele din operele Iulius Caesar, Don Pasquale, Rigoletto, Boema, Vecerniile siciliene ş.a.

A făcut aceasta şi pentru că acest concert a mai avut un obiectiv: marcarea bicentenarului naşterii a doi compozitori de tezaur universal: Giuseppe Verdi şi Richard Wagner, aniversare care, prin acest concert a fost sărbătorită şi la noi în Botoşani, ca în orice mare metropolă culturală.

Şi nu oricum, ci printr-o interpretare de-a dreptul încântătoare prin claritatea, forţa, apertura, cromatica şi limpezimea de cristal a vocii, prin modulaţiile şi precizia de mare virtuozitate care denotă în această soprană pe o posibilă mare vedetă a lumii muzicale internaţionale, o adevărată Divă care va aduce desigur pe melomanii lumii la extazul şi preţuirea care se acordă în lumea mare acestui gen de artişti.

De menţionat că şi publicul botoşănean, care a început să sporească, încetul cu încetul, în sala de concert, a fost un partener adecvat care ştie să se exprime corect, aplaudând când, cât şi unde trebuie, răsplătind cum se cuvine meritul solistei şi al orchestrei, toate laolaltă însemnând un eveniment notabil pe care pot să-l regrete cei absenţi. Dar la ce televiziune am mai putea viziona asemenea concerte şi asculta asemenea voci care ne subţiază spiritul şi ne înalţă sufletul de la nivelul uneori atât de scăzut al vieţii cotidiene?

Sursa:
http://www.monitorulbt.ro/Stiri/Botosani/Editorial/2013-11-12/Oare+nu+ne+mai+trebuie+cultura+chiar+deloc%3F.html

________________________________________________________________________________________________

Iar pentru cei care au sărit peste unele rânduri, îi rog să citească din nou editorialul, iar mâine să se gândească cu ce ar putea fiecare să schimbe lumea! Şi vă fac o propunere! Dacă încă nu v-a intrat în reflex participarea la acte de cultură, renunţaţi măcar pentru o zi la posturile noastre TV. Până şi acest lucru poate fi o formă de protest! Dacă noi vom renunţa să fim publicul aberaţiilor altora, poate că, încetul cu încetul, mass media ne va oferi şi altceva! Vizualizaţi, de exemplu, TV5Monde (difuzat în Botoşani de cei care deţin cablu prin U..), care în momentul de faţă este subtitrat într-o destul de mare măsură, şi veţi observa diferenţa. Dacă la noi, pe un canal veţi găsi filme cu lupte criminale, pe un altul cu împuşcături, pe alte posturi telenovele (care culmea, se înmulţesc din ce în ce mai mult, fiind şi motivul real pentru care, acum, în mediul sătesc nu se mai cresc păsări, ci se cumpără gata congelate!), pe alt post TV vedete mediocre în calitate de juraţi sau fel de fel de concursuri promiţătoare de averi, pe postul francez  veţi simţi diferenţa. Fără publicitate, cu filme generatoare de mesaje deosebite, precum şi emisiuni culturale de un înalt nivel, dar efectiv captivante.

Felicitări doamnei Lucia Olaru Nenati pentru curajul de a-şi asuma rolul de editorialist şi de a încerca, metaforic, de a ne aminti îndemnul strămoşesc ,,Deşteaptă-te române!”.

Cu deosebită plăcere, vă invit să citiţi şi alte editoriale, publicate de Lucia OLARU NENATI în acest an, care sunt disponibile la adresa http://www.monitorulbt.ro.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 25 de abonați

1 comentariu la acestă însemnare

  1. D.M. Gaftoneanu spune:

    …Felicitări doamnei Lucia Olaru Nenati pentru curajul de a-şi asuma rolul de editorialist… si din partea noastra!

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5