Primit pentru publicare: 13 mart. 2017

Modalități eficiente de formare a personalului didactic
Autor: Elisabeta MAXIM,  profesor la Școala “Ștefan cel Mare” Botoșani
Publicat: 14 mart. 2017
Editor: Ion ISTRATE

Nota redacției:
Elisabeta MAXIM este profesor de limbă engleză la Școala Gimnazială „Stefan cel Mare”  si coordonatorul Centrului Lingvistic „Cambridge Star”  din Municipiul Botosani. Articolele Domniei sale, publicate în Revista Luceafărul (www.luceafărul.net), promovează  modalități eficiente de formare a profesorilor de limbă engleză prin participarea la proiecte europene și cursuri în străinătate.

Aventura irlandeză: Belfast

Cuvinte cheie: Irlanda de Nord, câștiguri culturale, dezvoltare personală și profesională, bursă Comenius, ANPCDEFP

Abstract:

Acest articol prezintă beneficiile participării la un curs de formare într-o țară vorbitoare de limba engleză precum și câștigul cultural dobândit în urma unei astfel de experiențe. Seminariile bine structurate au oferit o multitudine de idei privind problemele întâmpinate de profesori în predarea limbii engleze ca limbă secundară: motivarea elevilor, dezvoltarea autonomiei acestora, predarea la clase cu un număr mare de elevi, predarea vocabularului și a gramaticii într-o manieră creativă, lecții axate pe comunicare, folosirea materialelor autentice, folosirea TIC în clase etc. Cursul de formare s-a concentrat și pe aspecte culturale, prin vizitele educaționale programate: Folk Park, Muzeul în aer liber Ulster, Giant’s Causeway, Carrick-a-Rede și Coasta Antrim. De asemenea, acest curs a inclus seminarii despre reprezentarea Irlandei în film și literatură modernă.

Vara lui 2013 a fost o perioadă benefică pentru mine, atât din punct de vedere personal, cât și profesional. Cererea pentru o bursă Comenius a fost aprobată în martie și eram dornică să-mi încep călătoria spre Belfast pentru un curs de formare cu titlul “Focus on Ireland – Two-Week Training Course for European Teachers of English at Secondary Level”. Întotdeauna am considerat că astfel de cursuri ne influențează atât abilitățile de predare, cât și personalitatea. Împachetăm lucrurile, ne părăsim casele și călătorim mii de kilometri spre un loc unde vom sta două săptămâni cu oameni despre care știm foarte puțin. Singura certitudine este că vom întâlni alți 20 de oameni ce împărtășesc aceeași pasiune pentru predare.

Cursurile au început luni dimineața într-un context multicultural. Am avut colegi din Italia, Polonia, Ungaria, Franța, Norvegia, Suedia, Finlanda, Estonia, Portugalia, Austria, Spania și Germania, un total de 13 naționalități. Punctul de întâlnire a fost Muzeul Ulster și am fost încântați să aflăm că acesta va fi locul de desfășurare al cursului. După urările de bun venit, am asistat la un curs de trei ore despre istoria și cultura irlandeză susținut de Dr. John Motcombe de la Academia Roială Belfast. Revigorant și informativ, dr. Motcombe a prezentat temeinic o perioadă de peste 100 de ani din istoria Irlandei. Călătoria imaginară s-a transpus în plan real printr-o vizită inspirată, la Primărie și prin oraș.

Primăria orașului Belfast și-a deschis porțile pe 1 August 1906 într-o perioadă prosperă a orașului. Astăzi, impozanta clădire stă mărturie succesului orașului Belfast, fiind și o sursă de mândrie civică. Perimetrul Primăriei este locul agreat atât de muncitori, studenți cât și de turiști atunci când se dorește o pauză de la agitația metropolitană. Mulți oameni se relaxează aici cu prietenii sau cu o carte și un sandviș. Acest spațiu este folosit pentru cele mai diverse ocazii, de la piețele continentale la concertele în aer liber. Turul primăriei a durat aproximativ o oră și a fost susținut de un ghid cu experiență care ne-a ajutat să descoperim istoria Primăriei, prin explorarea celor mai interesante aspecte.

Apoi, am mers de-a lungul râului Lagan, am trecut pe lângă “The Beacon of Hope”, una dintre cele mai mari sculpturi din Belfast, ajungând în cele din urmă la Big Fish. Peștele este acoperit de plăci ceramice decorate cu texte și imagini reprezentative pentru istoria Belfastului, precum titlurile de ziar de pe vremea Tudorilor sau contribuții ale școlarilor, ghidul nostru ar fi stat acolo, spunându-ne povestea fiecărei plăci. Big Fish conține și o capsulă a timpului ce înmagazinează informații, imagini și poezii referitoare la oraș. Aceasta a fost comandată pentru sărbătorirea râului Lagan, un obiectiv semnificativ ce reprezintă locul de întâlnire dintre râurile Lagan și râul Farset (în galeză, “Beal Feirste”, înseamnă „gura vadului nisipos”), de unde și numele de Belfast. Ceasul memorial Albert a fost următorul obiectiv care ne-a atras privirile. Localizat în strada Victoria, turnul se înclină cu 1.25 m pe verticală, instabilitatea Turnului cu Ceas este dată de faptul că a fost construit pe un teren peste care curgea râul. Turnul are o înălțime de 35 de metri și un omagiu adus Prințului Albert, soțul reginei Victoria. Lei purtând coroane și scuturi înconjoară ceasul.  

După cum am fost avertizați de către organizatorul local, ghidul nostru părea să aibă la dispoziție resurse nelimitate de energie și povești despre fiecare străduță a Belfastului, iar ceea ce admiram cel mai mult era dorința și pasiunea de a împărtăși ceea ce știa cu noi. După câteva ore, l-am oprit deoarece eram frânți de oboseală și uzi din cauza ploii de după-amiază. În mod surprinzător, cu excepția noastră, nimeni nu părea să fie deranjat de ploaie.

Următoarele zile le-am petrecut în sala de clasă de la Muzeul Ulster. Am participat la mai multe seminarii de predare a limbii engleze ca limbă secundară, noi direcții în abordarea limbii engleze și practică avansată. Seminariile au fost susținute de Jenny Waters, un formator expert cu o vastă experiență în formarea profesorilor de limba engleză europeni și cu o multitudine de idei. S-au explorat o serie de idei de predare și de activități concepute pentru a-i motiva pe elevi și pentru a face lecțiile mai plăcute: o varietate de activități motivante ce activează creativitatea și imaginația elevilor – jocuri de rol inovatoare și activități de teatru, folosirea uneltelor media, a poeziilor și a poveștilor, stiluri de învățare și formare de deprinderi – strategii de diferențiere, creșterea motivației și a incluziunii în sala de clasă, motivarea claselor cu abilități diferite, activități creative pentru clase cu număr mare de elevi, tehnici de predare inter-curriculare, dezvoltarea autonomiei elevului, analiza lingvistică în predare, cele 4 abilități – în special sarcinile integrate, idei interesante pentru exploatarea manualelor, activități de scriere creativă, strategii de corectare și oferire de feedback, evaluare, folosirea de materiale autentice, activități de gramatică, predarea vocabularului, abordarea lexicală, învățarea prin sarcini de lucru, folosirea de noi tehnologii, noi direcții în abordarea limbii engleze etc. Am fost încurajați să împărtășim propriile idei și experiențe și să participăm în activități practice pretabile elevilor. O gamă largă de materiale didactice au fost puse la dispoziția noastră.

După seminarii de 8 ore nu eram deloc obosiți, astfel încât am ascultat sugestiile coordonatorului local de a vizita Belfastul de Vest, am făcut turul picturilor murale sau am mers în puburi pentru a asculta muzică irlandeză tradițională și pentru a ne delecta cu sesiuni de dans. Am ales turul Black Taxi pentru a vedea picturile murale, iar șoferii s-au străduit să ne ofere un tur informativ, amuzant și obiectiv. Picturile murale politice din Falls și Shankill redau propria lor poveste grafică despre ceea ce s-a numit „The Troubles” (Problemele) în istoria recentă a Irlandei. Aproape toate picturile murale din Irlanda de Nord promovează convingeri politice republicane sau loialiste, adesea ridicând în slăvi grupările paramilitare precum Armata Republicană Irlandeză Provizorie, Luptătorii pentru Libertate din Ulster și Forțele Voluntare din Ulster, în timp ce altele comemorează oamenii care și-au pierdut viața în atacurile paramilitare și militare. Picturile murale reprezintă o oglindă a schimbării politice, deoarece au fost pictate pe parcursul ultimului secol și conțin atât evenimente politice, cât și istorice importante. Dar nu toate picturile murale au o natură politică sau de sectă, unele comemorează evenimente precum Marea Foamete și alte momente din istoria irlandeză. Multe descriu evenimente din mitologia irlandeză deși, imaginile mitologice sunt adesea încorporate în picturile politice.

Vineri, organizatorii au programat o vizită educațională la Adunarea Irlandei de Nord din Stormont. Clădirea parlamentului găzduiește Adunarea Irlandei de Nord, instituție legislativă pentru Irlanda de Nord înființată în urma Acordului de la Belfast din 1998 (Good Friday Agreement). Construită în 1921, a fost proiectată să găzduiască nou formatul guvern al Irlandei de Nord și a fost deschisă oficial la 16 noiembrie 1932 de către Prințul de Wales, reprezentându-l pe Regele George al V-lea. Clădirea se află în capătul bulevardului Prince of Wales, în spatele statuii Lordului Edward Carson, un prim ministru unionist, considerat întemeietorul Statului Irlandei de Nord. O reprezentantă  a Departamentului de Educație a fost ghidul nostru, oferindu-ne și un discurs despre istoria Parlamentului, modalitatea luării deciziilor în Irlanda de Nord, cum sunt selecționați prim-miniștrii, sistemul votării legilor etc. Pentru a consolida tot ceea ce am învățat la Stormont, ziua s-a încheiat cu un curs despre istoria politică a Irlandei de Nord, susținut de Dr. John Motcombe, de la Academia Roială din Belfast.

Sâmbătă am plecat spre Dublin pentru o vizită de o zi. Turul a început la Colegiul Trinity cu povești fascinante despre locuri, clădiri, profesori și elevi, toate povestite de ghidul nostru informat. A reușit să ne capteze atenția pe toată durata turului, încât la un moment dat, mergând pe strada Grafton, am început să cântăm: “In Dublin’s fair city, / Where the girls are so pretty, / I first set my eyes on sweet Molly Malone, / As she wheeled her wheel-barrow, / Through streets broad and narrow, / Crying, „Cockles and mussels, alive, alive, oh!”” Muzeul Național al Irlandei, Galeria Națională a Irlandei, Primăria, Catedrala Christ Church, Catedrala Sf. Patrick, Clopotnița Mileniului de pe strada O’Connell, fluxul din Sandymount Strand, parcurile, podurile peste râul Liffey au transformat călătoria la Dublin într-o experiență memorabilă.

Vizita de duminică, la Derry nu a făcut oficial parte din program, dar a fost recomandată de organizatori. Derry, oficial Londonderry, este al doilea cel mai mare oraș din Irlanda de Nord și al patrulea cel mai mare oraș din Irlanda. Numele orașului este încă controversat. Majoritatea naționaliștilor irlandezi preferă folosirea numelui de Derry, în timp ce unioniștii îl folosesc pe cel de Londonderry. Legal, orașul și județul se numesc Londonderry (districtul local guvernamental se numește Derry), dar se poate vedea și cuvântul ‘London’ pe semnele de circulație. Numele Derry este anglicizat de la cuvântul irlandez  Daire or Doire care înseamnă „crâng de stejari”. În 1613, orașul a primit din partea regelui James I, statutul roial, și prefixul ‘London’ a fost adăugat, astfel orașul devenea Londonderry. Deși acesta este cunoscut sub denumirea de Derry, Londonderry continuă să fie folosit, rămânând numele oficial. În 2013, Derry a devenit orașul britanic al culturii, primind titlul in iulie 2010 iar numele folosit de localnici pentru a evita confuzia a fost Legenderry. De asemenea, este supranumit Stroke City, datorită scrierii “politically correct” a celor două denumiri, și anume Derry / Londonderry.

Derry este singurul oraș complet fortificat din Irlanda și unul dintre cele mai frumoase exemple de orașe fortificate din Europa, și poți face un circuit complet, vizitând cele 24 de tunuri restaurate sau porțile originale. O serie de picturi murale emoționante pot fi văzute pe strada Rossville, în cartierul Bogside. Picturile, supranumite Galeria Poporului, arată imagini ale grevei foamei din 1981, un bombardier, și comemorează, printre altele, victimele din Duminica Sângeroasă. Derry este printre puținele orașe europene a cărui fortificații nu au fost distruse, rezistând la numeroase asedii, inclusiv cel din 1689 ce a durat 105 ani, de unde și porecla, the Maiden City.

Multe din Probleme (Troubles), așa cum este cunoscut conflictul, s-au concentrat aici și în capitala Belfast, iar la începutul anilor 70, orașul a fost puternic militarizat. De la obiectivele importante  până la lucrările de artă, întreg orașul stă mărturie anilor de violențe. Deschis în 2011, Podul Păcii traversează râul Foyle, și unește partea estică unionistă cu vestul naționalist – intenția fiind aceea de a simboliza pacea dintre cele două comunități, dar și de a le uni.

A doua săptămână a început cu un curs despre educație în Irlanda de Nord, susținut de P.J O’Grady, fost director la Colegiul St. Patrick, ce a oferit posibilitatea tuturor participanților de a pune întrebări despre sistemul educațional irlandez, dar și să prezinte pe scurt sistemul educațional din propria țară. Luând în considerare că erau 13 țări participante, discuțiile au fost pline de viață și cât se poate de informative.  

Ziua următoare am mers cu trenul la Muzeul în Aer liber din Ulster. Muzeul Poporului este constituit dintr-o colecție de peste 30 de clădiri, aduse din diferite părți ale Ulsterului și expuse în cadrul muzeului în aer liber. Aici am experimentat o parte din ceea ce a însemnat viața în urmă cu 100 de ani. Interesant este că aceste clădiri sunt populate de ghizi costumați, zilnic fiind reprezentații pentru public, precum confecționarea de coșuri în ateliere specifice, țesători, activități de gătit la casa parohială, activități de tipărire la imprimeria Baird. Animale de fermă specifice acelei perioade pot fi văzute acolo, iar diferite recolte sunt semănate pe parcursul anului, folosindu-se metode tradiționale.

Ultima zi de curs ne-a determinat să ne îndrăgostim iremediabil de Irlanda. Organizatorii au programat o excursie de o zi la Drumul Uriașilor (Giant’s Causeway), la Carrick-a-Rede, distileria Bushmills Distillery și coasta Antrim.

Cursul de formare a oferit participanților șansa de a întâlni profesori cu interese comune, ceea ce a determinat o colaborare eficientă pe parcursul acestor două săptămâni, dar și o dorință de colaborare viitoare. Pentru a păstra contactul cu toți participanții și pentru a facilita schimbul de idei, am creat un grup pe yahoo unde putem foarte ușor încărca materialele. Această acțiune s-a dovedit a fi eficientă deoarece mulți dintre participanți au oferit link-uri didactice utile, clipuri filmate în Irlanda în scop educațional, interviuri etc.

Toate cursurile și seminariile ne-au ajutat să înțelegem istoria, cultura, politica, literatura și sistemul educațional din Irlanda. S-au creat oportunități de schimb de idei și materiale cu alți profesori din învățământul preuniversitar. Participanții au adus acasă o mare varietate de idei de predare și de materiale motivante gata de a fi folosite la clasă. Deoarece erau 13 naționalități participante, nu prea aveai posibilitatea să-ți folosești limba maternă, astfel, această activitate poate fi considerată un curs avansat de limba engleză cu accent pe pronunția irlandeză. Calitatea cursurilor și a seminariilor a fost excelentă. Modalitatea de prezentare a fost plină de energie, majoritatea orelor de istorie și civilizație fiind ținute in aer liber, chiar în locațiile unde evenimentele expuse au avut loc. Formatorii și-au organizat cursurile într-o manieră interactivă, combinând metodele tradiționale cu cele moderne. Luând în considerare toate acestea, dar și faptul că Belfast   s-a  dovedit a fi un oraș sigur și Irlanda un spațiu de care te poți îndrăgosti imediat, mă determină să recomand acest curs și să încurajez profesorii să aplice la cursurile de formare Erasmus+.