Revista Luceafărul: Anul XII, Nr.9 (141), Septembrie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Elena Petriman Țarălungă, Iași
Despre colega mea, Maria Tacu, scriitoare…

Primit pentru publicare: 12 Sept. 2020
Autor: Ion N. OPREA, Iași     
Publicat: 15 Sept.  2020
© Ion N. Oprea, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Elena Petriman Țarălungă, Iași
Despre colega mea, Maria Tacu, scriitoare…

     În pofida faptului că am plecat din casa părintească pe când aveam doar  14 ani, din când în când, dau căutare pe internet, pentru a putea afla noutăți despre Burdusacii natali.

    Fost, cândva, un sat de răzeși, astăzi, pare o așezare părăsită. E uimitor să descoperi că, totuși, satul nu e dat uitării. Vei găsi postări cu C.D.Zeletin, picturi de  Nicolae Ciochină și Gheorghe Spiridon, fotografia lui Ștefan Zeletin, o fotografie cu academicianul geolog Miltiade Filipescu, iar, mai recent, o fotografie a celei ce a fost Maria Tacu.

−       Să fie chiar  fosta mea colegă de clasă? mă întreb eu. Imediat, îmi aduc aminte: îmi povestise despre ea regretatul nostru consătean – medicul, scriitorul, poetul, traducătorul și omul de știință – C.D.Zeletin. O încurajase să scrie!
Așa cum, de altfel, m-a încurajat și pe mine.

     Curioasă, am încercat să aflu mai multe despre Maria Tacu chiar de la domnul C.D.Zeletin, dar nici dumnealui nu cunoștea  prea multe, decât că ar fi fost profesoară de limba engleză, chiar și directoare, la un liceu din București. Și mai spunea că, din câte își aducea aminte, Maria Tacu s-ar fi îmbolnăvit de cancer,  a plecat la tratament în Austria, unde ar fi rămas. Unele cărți ar fi fost traduse și acolo, la Viena, unde  se afla pentru tratament.

     Discuția avea loc prin mai 2010, ocazie cu care am aflat că Maria Tacu a semnat și cu pseudonimul Maria Constantinescu, una sau două dintre cărțile ei fiind prezentate de însuși domnul C.D.Zeletin.

    Aceste  noutăți aveau să mă îndemne a da de urma celei cu care, în aceeași clasă, deslușisem  buchile abecedarului: Maria Tacu, născută la 15 februarie 1949 în Burdusaci, absolventă, în anul 1973, a Facultății de filologie a Universității ,,Al. I. Cuza” din Iași.

   Primesc de la domnul C.D.Zeletin o adresă de e-mail a fostei mele colege de școală și facultate, scriu un mesaj pe adresa ce tocmai o procurasem, aștept un răspuns, dar așteptarea mea era în zadar.

    Din nefericire, răspunsul nu mai avea cum să vină: între timp, Maria Tacu pierduse lupta cu boala cea crâncenă, se stinsese la 18 iunie 2010, la București.

       Despre Maria Tacu:

       Debutează în anul 1987 în revista ,,Astra”- cu poezii, apărute, editorial, în volumul Ierarhia luminii.
În anul 2000, Editura Cartea Românească publică romanul Mătușa mea, Anestina.
În anul 2005- romanul   Vorba de ieri.
Urmează romanul  Femei sub un copac roșu- 2008- Editura Polirom.
Postum- în anul 2011- Vlad și Katharina- Editura Tracus Arte.
Este membră a Uniunii Scriitorilor din România.
Astăzi, neantizarea și praful zac peste memoria și cărțile ei.
Din fotografia de mai sus, Maria Tacu ne privește cu tristețe, mustrându-ne, parcă, pentru uitare.

  Elena PETRIMAN ȚARĂLUNGĂ, informații pentru Ion N. Oprea, Cenaclul de la distanță, 12 septembrie 2020.