Elena Spiridon: TĂCUTE FLORI
Autor: Elena Spiridonlnvitaţie la lectură
TĂCUTE FLORI
De ce tot spui, iubite,“să ne-aruncăm în valuri” Nu am mușcat, din mărul, ce fuse început ? În marea fără țărmuri… gonite idealuri Vom înălța… ca zmeie, spre cer, fugind de lut… Nu vom putea ieși, căci sigur nu se poate, Finalu-întotdeauna, e pentru spectatori; După cortină, ceasul ‘nainte tot va bate, Și-actorii își vor strânge, la piept, tăcute flori. Vezi dăra, dintr-o geană, ce pare o lumină, Și-mbracă valul nostru, ca și un cucubeu?! E visul nud, ce scris e, cu slova ta divină, Pe crucea mântuirii… a sufletului meu!…
Rubrica: lnvitaţie la lecturăAutor: Elena Spiridon
Distribuie: Facebook LinkedIn WhatsApp E-mail
