Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    Emil ARITON: REFLECŢII ȘI PLĂSMUIRI

    Emil ARITON

    Nimeni nu m-a-nvăţat să zâmbesc şi să râd,
        viaţa n- a scuturat peste mine flori albe de măr
        şi-am trăit zbuciumat ca în turnuri
        o limbă de clopot.     

     

    REFLECŢII ȘI PLĂSMUIRI

    1. E. Baconsky _ Imn depărtat

     

             Un amalgam de reflecţii

             

        O divă care mă încântase mai ieri,
        făcându-mă să deosebesc şiretenia femeiască
    de chipul sfielnic şi-ngrijorarea fecioarei,
    sporovăia născocind dizertaţie.

        Obişnuinţa de-a ignora clevetirea
        a izbutit la sfârşitul lui mai să m-apropie
    de-o vale unde se năzărea un peisaj,
    verificând ce e scris într-o carte,
    că ochiul boului este nume de pasăre
    şi de floare.

        În ziua când i-am greşit primăverii iscând
        şuier de coasă prin leurdişul
    cu-mbobociri stacojii şi gălbui,
    vioiciunea din sânge a picurat şi-a stropit
    pâlcul de Florile-Paştelui, (scânteiţe).

        O măiestrie întrezărită ca un prilej
        de nesupunere şi percepţie efemeră
    insinuându-se, prefera să rămână
    dependentă de viclenie.

        Dar, mai de neuitat mi se pare-ntâmplarea,
        când mă ademeneau în septembrie
    merii unei livezi din Agapia,
    unde de hesperide netemător un tâlhar
    se furişează nestingherit când se-ngână
    după-amiaza cu o eclipsă.

        Sceptic, sfios în amurg răzgândindu-mă.
        am ocolit singuratic puhoiul,
    roiul de viespi mânioase,
    mai înfiorătoare-n dezordine
    decât spinii mărăcinişului.

        Fiică a măreţiei o stea
        înscrisă cu evanghelică slovă
    într-un atlas astrologic,
    imperceptibil se deplasa către alte meridiane,
    mai sclipitoare decăt un ochi de felină.

    Un imn al iubirii

     

         Un imn al iubirii întâmplătoare
         dintr-o lagună cu lebede şi lăstuni
    s-a răspândit prin diverse broşuri
    în sudul Peninsulei Scandinave.

         Adolescenţii din Hamburg citindu-l
         se-ndrăgosteau şi se întâlneau predispuşi
    la taclale şi dezmierdări,
    ludici în estompări de iluminări,
    prin cafenele, cofetării, cinematografe.

         Întâmplâtor ascultădu-l, sopranele jinduiesc
         o strămutare în Carpaţii Apuseni
    ori în provincia Chiclana din Cadiz,
    în care spanoli şi alte naţii se delectează
    cu-amăgitoare dansatoare de flamenco.

         În săli de bal unde-atingeri şi zbânţuiri
         înteţite-s de-ademenirea romanţioasă,
    cei ce se-ndeamnă spre ghiduşii şi prilejuri
    ca din din instinct primar să treacă-meargă
    în exaltarea cu reverii iluzorii,
    vor zăbovi însoţindu-se cu nesomnul, cu gelozia,
    fără rictus zeflemitor, fără riduri,
    să-şi revigoreze bătăile inimii. 

         Ca dintr-o colivie eliberat
        când se destăinuie libertin un extaz,
         nu-s imnuri pentru stăncuţe şi gaiţe să-l întreacă,
    nici melodii pentru clavecin şi oboi.

     

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5