EMINESCOLOGIE BOTOȘĂNEANĂ (IV)
Cercetători, scriitori, poeți și publiciști care au scris despre Mihai Eminescu

                                              (continuare)

      După al doilea război mondial, eminescologia ia o amploare deosebită în țara noastră, chiar dacă regimul comunist și-a pus amprenta politică pe lucrările apărute, editându-se o serie de lucrări de referință de către: George Călinescu, Augustin. Z.N. Pop, Zoe Dumitrescu Bușulenga, D. Vatamaniuc, George Muntean, Eugen Simion, Dimitrie Murărașu, Petru Rezuș etc.

     Botoșaniul nu a rămas nici el mai prejos și, o serie de scriitori botoșăneni, au cercetat viața și activitatea lui Mihai Eminescu, aducând o contribuție importantă la biografia eminesciană. Trebuie să amintim aici pe I.D. Marin, poeta Lucuia Olaru- Nenati, muzeograful Valentin Coșereanu, poetul Gellu Dorian, Ștefan Iordache și alții.

I.D. Marin (1912-1986) s-a născut la Stânceşti, jud. Botoşani şi termină Facultatea de Litere şi Filosofie din Cernăuţi, obţinând licenţa în română- istorie, pedagogie- sociologie şi psihologie. În 1940 a absolvit cursurile universitare, obținând două licențe: în Filologie- Istorie cu lucrarea ,,Samson Botnărescu, viața și opera sa”, iar a doua în Pedagogie, Sociologie și Psihologie cu lucrarea ,,Pedagogia lui Creangă”. Desfăşoară timp de 40 de ani o bogată activitate de profesor. 

I.D. Marin a desfăşurat o asiduă activitate de cercetare în domeniul istoriei, publicând numeroase articole, recenzii şi studii. A colaborat la „Buletinul Mihai Eminescu”, „Caiete botoşănene” şi a fost redactorul „Revistei şcolii” din Botoşani. Din anul 1954 devine membru al Societăţii de Ştiinţe Istorice şi Filologice. 

Cercetările sale cele mai importante au vizat viaţa, activitatea şi opera lui Mihai Eminescu, cercetări finalizate cu cartea „Eminescu la Ipoteşti” apărută la editura Junimea din Iaşi, în 1979, reeditată în anul 2017. Cartea cuprinde trei capitole: Vasile Iurașcu și soția sa Paraschiva, Gheorghe Eminovici și soția sa Raluca și Eminescu la Ipotești, în care autorul lămurește o serie de momente privitoare la familia lui Mihai Eminescu, locurile copilăriei poetului și reflectarea acestora în opera poetului.

,,Eminescu la Ipotești” este o lucrare de referință pentru locurile copilăriei lui Mihai Eminescu, autorul cercetând mulți ani locurile unde a crescut și a hoinărit viitorul mare poet, căutând în arhive documente inedite, chiar dacă unele afirmații făcute sunt greșite sau parțial înțelese. Meritul acestei cărți este că a lămurit o parte din viața lui Mihai Eminescu la Ipotești și orice se va mai scrie în viitor, va trebui să țină cont de cele publicate în cartea lui I. D. Marin.

Într-un interviu pentru ziarul Clopotul din 1971, I.D. Marin spunea că lucrează la această carte, încă din anul 1940:,,De pildă, lucrez acum la un studiu „Ipoteştii şi Eminescu”- temă care mă preocupă de prin 1940. O să-mi spuneţi că s-au scris câteva cărţi pe tema asta. E adevărat. Dar nici una n-a venit de la izvoare, referindu-ne chiar la propriu aici. Mă bazez, 90 la sută, pe material inedit în această monografie. Şi veţi vedea, se vor corecta multe din cele spuse despre Eminescu”.

El a adus puncte de vedere noi în legătură cu momente din viaţa lui Eminescu, ceea ce i-a atras şi unele critici din partea unor istorici literari. Această carte a fost premiată cu „Medalia de aur” la a II-a ediţie a Festivalului Naţional „Cântarea României”.

O altă carte a rămas în manuscris, intitulată „La Ipoteşti, pentru Eminescu”, a fost tipărită la Editura Agata Botoșani, în anul 2005, deși finalizată înainte de 1989, autoritățile culturale au refuzat tipărirea ei din motive de cenzură. Autorul avea speranța că locurile eminesciene de la Ipotești vor arăta ca în timpul copilăriei poetului: ,,Ipoteștii lui Eminescu trebuie să devină pentru români și pentru admiratorii săi din toată lumea, vatra cea mai luminoasă, sanctuarul pietății naționale, cu nimic mai prejos de vetrele altor popoare, de unde s-au ridicat mari luceferi ai omenirii (iunie 1981)”. În acest volum autorul redă, pentru prima dată, schița atenansei de la Ipotești, acolo unde, de fapt, a crescut poetul Mihai Eminescu. În ultimul capitol, autorul ne spune ce ar trebui să vedem la Ipotești, propuneri, unele din ele realizate, altele nefiind luate în considerare, cum ar fi reconstrucția atenansei.

Profesorul, istoricul și eminescologul I.D. Marin și-a dedicat întreaga sa viață cercetând viața și activitatea lui Mihai Eminescu pe arealul ipoteștean, cercetând documente, arhive și manuscrise, din care ne-a redat, chir dacă cu unele erori, perioada de viață a poetului, începând din copilărie și până la plecarea sa la studii în străinătate. Cercetătorul a descoperit și a desenat atenansa în care a copilărit Mihai, a indicat poziția temeliei originale a casei lui Gh. Eminovici, locurile de joacă și hoinăreală dimprejurul Ipoteștilor, întâlnirea sa și povestea de iubire cu Casandra Alupului, primele poezii dedicate acestei fete cu părul blond, oamenii cu care copilul și adolescentul a venit în contact și de la care a învățat ,,Povești și doine, ghicitori, eresuri/ Ce fruntea-mi de copil o-nseninară”.

      ,,Deși se alimentează din numeroase documente și studii (trimiterile documentare impresionante de la sfârșitul fiecărui capitol sunt o dovadă elocventă), textul său nu este excesiv de doct sau sobru. Dimpotrivă, se pare că intenția lui I.D. Marin este de a actualiza unele informații din viața poetului într-un limbaj accesibil publicului larg. E sesizabilă chiar o înclinare spre romanesc în studiul Eminescu la Ipotești, apărut în prestigioasa colecție Eminesciana a Editurii Junimea din Iași, în 1979”, spune cercetătoarea de la Memorialul Ipotești, doamna Lucica Țurcanu. Totuși, cartea lui I.D. Marin conține multe informații inedite, lămurind o serie de falsuri vehiculate prin diferite cărți, cum e cea cu privire la copilul din flori a lui Eminescu.  

Profesorul I.D. Marin a cercetat activitatea unui alt profesor important pentru români, povestitorul Ion Creangă și a scris cartea ,,Pedagogia lui Creangă”, carte apărută la Editura ,,Cugetarea- Georgescu Delafras”, București, 1941. Aceasta a fost lucrarea de licență a lui I.D: Marin care, într-un interviu în ziarul local Clopotul, spunea:,, O temă mai puţin obişnuită. Eu sânt un om al satului. Am ales subiectul “Cum îşi cresc ţăranii copiii”. Am folosit o bibliografie foarte vastă, internaţională, pentru că m-a interesat fenomenul de pretutindeni. Ţăranii îşi educă copii de mii de ani fără cărţi de specialitate şi n-o făceau rău. Am tipărit şi lucrarea de licenţă intitulată: “Pedagogia lui Creangă”.

Profesorul I.D. Marin a publicat în mai multe reviste de specialitate, după cum însuși mărturisește: ,,La Botoşani în “Revista şcolii” am publicat o primă lucrare, apoi alta în “Buletinul “Eminescu”. Am publicat în revista “Făt Frumos” şi în “Revista de pedagogie”, mai târziu la revistele “Studii şi articole de istorie” şi “Limba şi literatura română”, în volumul “Botoşani – istorie şi contemporaneitate”.

    I.D. Marin este intelectualul botoșănean, cu dragoste de Eminescu, care și-a închinat mulți ani, activității de cercetare și cunoaștere a celui mai mare poet român, de la care trebuie să luăm exemplu, toți cei ce trăim și activăm pe aceste meleaguri, omagiindu-l astfel, cum se cuvine, pe Luceafărul poeziei românești. 

♦ ♦ ♦

      Lucia Olaru Nenati, remarcabilă scriitoare botoşăneană, a urmat facultatea de Filologie din Iaşi. A ajuns doctor în litere şi om de cultură cu mari performanţe la activ, autoare a peste 15 cărţi de poezie şi cărţi pentru copii. O perioadă de timp a fost director al Muzeului Ipoteşti, în perioada când a fost reconstruită casa copilăriei poetului Mihai Eminescu. În această calitate a făcut studii şi cercetări privind viaţa şi opera lui Mihai Eminescu, culminând cu volumul intitulat ,,Eminescu. De la muzica poeziei la poezia muzicii”, carte apărută la Editura GEEA Botoşani, în anul 2000. Cartea a fost reluată într-o nouă ediţie în anul 2002.

     Cartea a fost însoţită de o casetă audio ,,Cântecele lui Eminescu” cu înregistrările  cântecelor fredonate de Mihai Eminescu, interpretate de poetă în acompaniamentul orchestrei de muzică populară ,,Rapsozii Botoşanilor” condusă de Ioan Cobâlă. În casetă cât şi în CD-ul ,,Cântecele lui Eminescu”, poeta Lucia Olaru-Nenati a reconstituit, în interpretare proprie, repertoriul poetului naţional.

     Eminescologul Dumitru Vatamaniuc, scrie prefaţa cărţii și apreciază în mod deosebit această carte unică în literatura română: ,,Autoarea demonstrează că viaţa muzicii în viaţa lui Eminescu este unul important, de profunzime, nu doar de plăcere ocazională…Originalitatea demersului stă, aşadar, în viziunea asupra lui Eminescu şi în mijloacele artistice prin care se pune în lumină această dimensiune a personalităţii eminesciene. O asemenea lucrare nu avem în cultura română”.

        Lucia Olaru Nenati s-a apropiat de Eminescu cu multă responsabilitate deoarece, aşa cum susţine poeta: ,,Pentru mine Eminescu nu este un obiect de muzeu, deşi în această calitate am intrat în relaţie cu el, ca fost muzeograf la Ipoteşti, ci o fiinţă vie a cărei resorturi sufleteşti şi spirituale le înţeleg şi ştiu să le ascult şi caut să-i adun semnificaţia într-o sinteză definitorie, ceea ce nu este deloc uşor, dar am semne că odată şi odată voi reuşi ceva în această direcţie. Deocamdată vreau să relev că eu îl percep ca pe un univers valoric substanţial în care nu intră  doar uriaşa cantitate de text scris de-a lungul unei vieţi atât de scurte, precum şi activitatea lui dedicată gazetăriei, teatrului, dar şi muzicii – latură de care se ştie că m-am ocupat concret -, ci şi calitatea lui umană, faptele şi viaţa lui cu valoare exemplară, nu numai culturală, dar şi etică şi comportamentală, demne de relevat, atât în plan personal cât şi naţional”.

     Lucia Olaru Nenati s-a preocupat permanent de tot ceea ce este în legătură cu Mihai Eminescu, făcând cercetări și studii aprofundate, pe care le-a cuprins în cartea ,,Arcade septentrionale”, carte apărută la Editura Academiei Române, în anul 2007. La Centenarul Marii Uniri, Lucia Olaru Nenati scoate ediția a II-a, revizuită și adăugită, pe care mi-a oferit-o cu o frumoasă dedicație :,,Domnului Nicolae Iosub, prețios eminescolog fără portofoliu, cu cea mai colegială și sinceră prețuire”. Cartea de aproape 700 pagini tratează trecutul cultural al orașului Botoșani, cu ,,oameni ai energiilor luminate”, care au ridicat nivelul cultural al acestor locuri prin activitatea lor culturală și literară. 

       Volumul ,,Arcade Septentrionale” cuprinde o serie de materiale care îl au în centru pe Mihai Eminescu: O epocă de răscolire sufletească profundă, Junimea Moldovei de Nord, O săgeată în timp, Revista Moldovei, o instituție culturală, Efigia Eminesciană, Unul dintre ,,oamenii energiilor luminate”: preotul Toma Chiricuță, George Voevidca- un bucovinean original și Maria- regina energiilor luminate. Poetul Mihai Eminescu, ocupă cel mai mare spațiu în expunerea doamnei Olaru Nenati, cum a fost perceput și tratat poetul în publicațiile botoșănene ,,Junimea Moldovei de Nord” și ,,Revista Moldovei”, în perioada interbelică.

      Așa după cum aprecia eminescologul Dumitru Vatamaniuc:,,Această lucrare este concepută ca o suită de monografii pe un spațiu inegal de tratare, condiționat de materia respectivă… Lucrarea doamnei Lucia Nenati Olaru este o cercetare cu orizont larg și cu o informare bogată privind spațiul cultural botoșănean și legăturile sale cu Bucovina”, iar Constantin Ciopraga recomandă:,,Ar fi bine ca între lucrările ce se realizează la doctorat, la grad, sau altele, să se urmărească în mod deliberat, sistematic, realizarea unor astfel de cercetări, foarte necesare, după acest model al cercetării realizate de doamna Lucia Olaru Nenati”.

      Lucia Olaru Nenati a călătorit în America, Canada, Europa, unde a susţinut conferinţe referitoare la activitatea și opera lui Eminescu. La Calgary a susţinut o comunicare despre universalitatea lui Eminescu, a prezentat cartea sa ,,Eminescu. De la muzica poeziei la poezia muzicii” şi a interpretat câteva melodii. Pe 4 noiembrie 2004 a avut loc la Montreal o Serată culturală Eminescu, unde Lucia Olaru Nenati a ţinut o alocuţine despre personalitatea lui Eminescu, despre numeroasele lui faţete şi motive oferite cercetătorilor şi cititorilor, români şi străini, de-a rămâne în sfera sa de atractivitate. Şi aici a fost prezentată cartea ,,Eminescu. De la muzica poeziei la poezia muzicii”. Lucia Olaru Nenati a poposit la Cenaclul Mihai Eminescu condus de un botoşănean, preotul Theodor Damian, unde a vorbit despre Eminescu, a recitat şi a cântat mai multe cântece printre care şi Tatăl nostru şi Rugăciunea.

      În anul 2012, împlinindu-se 150 de ani de la înființarea ,,Societății pentru Cultură și Literatura Română în Bucovina”, Lucia Olaru Nenati a scos o plachetă cu 51 de pagini, intitulată ,,Academia Nordului- 150”, în care tratează pe larg acest important subiect și modul cum a influiențat ocupația austro-ungară viața și cultura bucovinenilor. Motivele apariției acestei lucrări, sunt exprimate de autoare, în ,,Acoladă peste timp” :,,Am intenționat să întăresc ideea că aniversarea a 150 de ani de la înființarea acelei ,,Academii a Nordului” este un eveniment de maximă importanță și semnificație, nu numai pentru noi, bucovinenii, ci pentru toată viața culturală națională, așișderea pentru istoria literară românească și, nu în ultimul rând, chiar pentru instituția fundamentală a națiunii, Academia Română, a cărei membră fondatoare a fost Societatea bucovineană”. Lucrarea se încheie cu un interviu luat poetei de prof. Vistor Iosif de la televiziunea română.

       Lucia Olaru- Nenati prezentând cartea ,,Arcade septentrionale”

     Într-un interviu acordat Dorinei Rodu, poeta Lucia Olaru- Nenati vorbește despre contribuția sa de muzeograf la Memorialul Ipotești, la transformările suferite de acest scump locaș, atunci când l-a administrat: ,,am putut alege și eu fiind în primul eșalon, postul de muzeograf la Casa memorială „Mihai Eminescu” din Ipotești, Botoșani, ceea ce mi s-a părut  firesc și destinal.  După cum firesc mi s-a părut să mă dedic cu toată energia realizării unui așezământ eminescian, în rând cu cele dedicate altor mari poeți ai lumii. Am întocmit, astfel, un proiect în acest sens pentru care am primit calificativul maxim la forul de la București și m-am străduit să conving autoritățile de la Botoșani de necesitatea realizării sale. Apoi am acționat cât am putut la restaurarea casei căminarului după modelul autentic inițial, (decopertându-i și temelia!), am căutat și găsit, după  îndrumarea marelui muzeograf al muzeelor memoriale, Ion Arhip, (de curând plecat dintre noi și care m-a  amintit laudativ până în ultimele sale zile), obiecte autentice și pasibile muzeistic, am realizat interiorul casei memoriale, după care am participat la  o mare consfătuire pe această temă de la Ipotești unde participanții, oameni de mare competență, au apreciat și validat propunerea mea. Dar când urma să  mă ocup și de ambientul exterior și să purced la realizarea unei clădiri muzeale dedicate personalității eminesciene, nu numai a copilăriei și familiei sale, am fost brusc mutată ca director la Teatrul de Păpuși „Vasilache” și n-am participat decât din public,  stând în ploaie  printre pionieri, la  vernisarea noii case memoriale. Dar totuși liderii de atunci ai județului au primit propunerea mea și chiar în acei ani au realizat clădirea pe care o propusesem și care azi se numește Memorialul Eminescu, apelând la stratagema de-a o defini drept o construcție comercială, fapt demascat ulterior pentru care au fost și sancționați pe linie de partid”.

      Activitatea poetei Lucia Olaru Nenati, privitoare la viaţa şi opera lui Mihai Eminescu, s-a manifestat şi prin articole în presa botoşăneană, diferite conferinţe şi interviuri, date de-a lungul timpului. A participat la toate manifestările dedicate poetului deoarece credinţa sa, exprimată într-un interviu:,,…după atâţia ani petrecuţi în umbra sa de argint, că nu-l preţuim şi nu-l sărbătorim cu adevărat prin fasturi reci şi faraonice, ci doar dacă pătrundem şi prelungim prin ceea ce facem, simţim şi gândim noi, consubstanţial, lecţia profundă a exemplului său”.

♦ ♦ ♦

Valentin Coşereanu este absolvent al Facultăţii de Filologie a Universităţii Al.I. Cuza din Iaşi, profesor de franceză şi română la Liceul A.T. Laurian, Şcoala generală de Muzică şi Arte Plastice din Botoşani. Între anii 1981-1993 a fost muzeograf la Complexul muzeistic Ipoteşti, iar din 1992 devine directorul Memorialului Ipoteşti- Centrului Naţional de Studii „Mihai Eminescu” şi cercetător ştiinţific. Realizează la Ipoteşti o Bibliotecă Naţională de Poezie, acţionează pentru restaurarea casei natale a poetului, a bisericuţei Eminovicilor şi pentru realizarea centrului de creaţie destinat poeţilor.

Prin scrierile sale a contribuit la cunoaşterea vieţii şi operei lui Eminescu, aduce date noi cu privire la demolarea casei poetului şi construcţia alteia noi. Opera cea mai importantă este în legătură cu viaţa poetului Mihai Eminescu la Ipoteşti: „Ipoteşti, Casa memorială Mihai Eminescu”- Ed. Sport-Turism Bucureşti, 1989; „Eminescu-Ipoteşti-Eminescu”- Ed. Junimea Iaşi, 1999 şi „Constantin Noica şi aventura facsimilării «Caietelor Eminescu»”- Ed. Muzeul Literaturii Române Bucureşti, 1997.

Aşa după cum arată Petru Creţia în „Cuvânt înainte”: „…această carte a lui Valentin Coşereanu, izvorâtă dintr-o pasiune neamăgitoare şi dintr-o râvnă vrednică de toată lauda, să ne slujească drept început şi îndemn. Să-i urăm să se adauge după vrednicia sa cercetătorilor locali chemaţi să sporească adevărul pe care i-l datorăm lui Eminescu”.

În anul 2015, Valentin Coșereanu a scos la Editura Junimea din Iași volumul ,,Ipotești sau realitatea poeziei”, ediția a II-a, cu un Cuvânt înainte de academicianul Eugen Simion și volumul ,,Eminescu, Aron Pumnul și Bucovina habsburgică”, în anul 2017, cu o frumoasă dedicație: ,,Domnului, Nicolae Iosub, pentru interesul ce-l poartă lui Eminescu, într-o lume interesată numai de …arginți. Cu prețuirea lui Valentin Coșereanu, în noiembrie, 2017”. Cartea tratează problema păstrării identității românești în Bucovina austriacă și păstrarea tradițiilor românești în cei 143 de ani de ocupație austro- ungară. Un capitol important al cărții, intitulat ,,Eminescu și Aron Pumnul apărătorii identității neamului”, prezintă rolul școlii și lui Aron Pumnul în formarea poetului, organizarea bibliotecii gimnaziștilor, păstrarea identității românești sub ocupație străină, europenismul Eminoviceștilor și altele. 

Autorul volumului ,,Ipotești sau realitatea poeziei”, afirmă în ,,Preambul” că a scris această carte ,,Plecând de la realitatea ipoteșteană, de la ceea ce a însemnat pentru Eminescu această realitate, volumul de față urmărește modurile în care realitatea ca atare a trecut în operă, prin grade diferite de sublimare, dând sens dar și formă unei alte lumi: lumea creației eminesciene”.

Volumul ,,Ipotești sau realitatea poeziei”, ediția a doua, revizuită conține un cuvânt înainte, scris de Eugen Simion, în care acesta consemnează: ,,Valentin Coșereanu, muzeograf- cercetător și, în fond, fondatorul Centrului Național de Studii de la Ipotești, publică acum un studiu despre ceea ce am putea numi spațiul eminescian sau semnele (elementele realului)  care preced și, poate, influențează creația poetului…Excurs pozitivist, cercetare documentară, încercarea de a depista în operă semnele realului? Toate la un loc, cu scopul, neascuns, de a defini spațiul germinativ, cum ar fi spus Noica, primordial… Este ceea ce reușește să facă, în fond, Valentin Coșereanu cu devotament, pricepere și talent în acest studiu care evadează sistematic din cadrele lui pozitiviste”.

Această carte dedicată Ipoeștilor și lui Eminescu, cuprinde două mari capitole distincte: ,,Fețele realității”, cu patru subcapitole, în care prezintă istoria locurilor eminesciene de la Ipotești și un capitol intitulat ,,Ipostaze ale sublimării”, cu trei subcapitole (Omul real, omul poetic, Topoi esențiali și Niveluri de sublimare poetică), în care autorul face legăturile firești între poezie și locurile eminesciene de la ipotești. La finalul volumului sunt redate fotografii cu obiectivele turistice de la Memorialul Ipotești, începând cu fotografiile făcute de Jean Bielig, în 1909, până la imagini din zilele noastre. 

Pentru colecționarii de cărți poștale ilustrate cu tematică eminesciană, d-l Valentin Coșereanu a editat o carte cu poeziile lui Mihai Eminescu, în ordine cronologică, ilustrate cu gravurile pictorului Leonard Salmen, volum bibliofil, tipărit de Muzeul Brăilei, la Editura Istros, în 2013. Mi-a oferit un exemplar cu dedicație: ,,Domnului Nicolae Iosub, de la Valentin Coșereanu, îngrijitorul acestei ediții, cu mulțumiri pentru contribuții, Botoșani, febr.2014”. Această ediție bibliofilă cuprinde 170 de ilustrații grafice, realizate de Leonard Salmen, în perioada 1895- 1925, din colecția Memorialului Ipotești (88 exemplare) și din colecția cartofiliștilor: Coriolan Chiricheș, Mihai Cornaci și Nicolae Iosub din Botoșani, Macarie Victor din Iași, Mihai Costin și Mihai Iacob din București, despre care autorul ne oferă pentru fiecare, date biografice, la sfârșitul cărții. Domnul Valentin Coșereanu realizează această frumoasă ediție pentru a trezi gustul pentru lirica eminesciană: ,,Așteptăm ca ediția de față să capete un real interes bibliofil, cu gândul ascuns ca noilor generații să li se trezească gustul de a parcurge o parte însemnată din lirica eminesciană, măcar pentru curiozitatea de a vizualiza (la modă astăzi) aceste ilustrații. Gaudeamus igitur!”.

Eminescologul Valentin Coșereanu, mulți ani conducător al Memorialului Ipotești, a cercetat cu acribie tot ce este legat de Eminescu și locurile copilăriei sale, scoțând la iveală documente din arhive cu care își susține demersul său, a lucrat pentru construcția la Ipotești a unor edificii ca: centrul de poezie, amfiteatrul în aer liber, organizarea muzeului Eminescu, ridicând Memorialul Ipotești la un nivel pe măsura importanței și valorii celui mai mare poet al neamului românesc- Mihai Eminescu.

      La 8 decembrie 2021, în Aula Academiei Române, dlui Valentin Coșereanu i s-a decernat Premiul „Bogdan Petriceicu Hașdeu“, încununându-se, astfel, cu laurii binemeritați, activitatea unuia din cei mai de seamă eminescologi români de azi.

      „Etapa esențială a devenirii mele culturale – mărturisește dl Valentin Coșereanu – a fost dată, fără îndoială, de cei  30  de  ani  petrecuți  în  slujba  lui Eminescu, la Ipotești. Acolo am învățat să umblu  prin  arhive.  Nu știam până atunci.  A  fost  stadiul  decisiv. Aici s-a petrecut tainica realianță de care vorbește prietenul  Pompiliu Crăciunescu, între lumea-nchipuirii și lumea  cea  aievea.  Numai  cunoscând la pas și în tot farmecul ei atmosfera ipoteșteană,  am  putut  înțelege  ce  se întâmpla  cu  Mihai,  copilul,  tânărul, adolescentul,  dezlegându-i  enigmele.

    Dacă  ar  fi  să  vorbesc  de  noroc  în această în  viață, l-aș lega fără să ezit de  această  perioadă.  Un  semn  al legăturii ființei mele cu locul pe care l-am slujit și cu Poetul născut acolo a fost  să-mi  închipui  că  voi  fi  înmormântat sub o alee a Memorialului, al cărui  fondator  am  și  fost.  Cu  cât  mă vor  călca  mai  mulți  în  picioare,  cu atât  voi  fi  mai  bucuros,  chiar  și  de dincolo,  că  muzeul  este  vizitat,  că Poetul e cunoscut și în acest chip.”

       Eminescologul Valentin Coșereanu a avut preocupări, materializate în tot atâtea volume apărute în colecția „Eminesciana” a Editurii Junimea: „Ipotești sau  realitatea  poeziei”,  „Eminescu,  Aron  Pumnul  și  Bucovina habsburgică”, „Odiseea manuscriselor eminesciene” (în colaborare cu Pompiliu Crăciunescu), „1oo de zile cu Petru Creția”, „Desculț în iarba copilăriei” ș.a. Iar ca un nou proiect editorial, autorul menționează un istoric al Memorialului, avându-l coautor pe Pompiliu Crăciunescu, sub  forma unor Convorbiri la Ipotești, apoi, la solicitarea lui Eugen Simion, o  ediție cronologică  integrală  a  prozei politice, alta a Corespondenței lui Eminescu, plănuite să  apară  în  aceeași  colecție  a Operelor  fundamentale,  la  Fundația Națională  pentru  Știință  și  Artă,  sub egida Academiei Române, ambele propunându-și a păstra  structura  ediției  apărute  în 2019, Cronologii și simbioze poetice.

      La Editura Junimea Iași, apare la începutul acestei luni, volumul cu nr.105 din colecția ,,Eminesciana”, intitulat ,,Eminescu. Afinități lirice de tinerețe 1869-1874”, autori Valentin Coșereanu și Cristian W. Schenk, carte ce o așteptăm să apară în librării.

                       (Va continua)                                                                      Nicolae Iosub