Primit pentru publicare: 29 aug. 2009
Autor: Ionel BEJENARU
Publicat: 29 aug. 2009
Actualizat și republicat: 2 iun. 2017
Editor: Ion ISTRATE

Elena Condrei

EMINESCU NESTINS

O carte închinată Eternului Mihai Eminescu

       Alcătuită din interviuri cu Conf. univ. dr. Constantin Mălinaş, cartea Elenei Condrei inaugurează o colecţie biobliografică, ea constituindu-se în primul ei număr (Editura GEEA, Botoşani, 15 iunie 2009). Primul intervievat nu este ales deloc întâmplător, ci pornind de la laborioasa sa activitate, acoperind numeroase domenii – literatură, istorie, biblioteconomie, medalistică, printre ele.
Buzoian, prin naştere (21 mai 1943, Buzău), dat fiind refugiul părinţilor aici (l940-1945), revenit în Bihor, unde trăieşte şi activează şi acum, Constantin Mălinaş s-a pus în slujba propăşirii culturii în Bihor, de aici apropiindu-şi sufleteşte întreaga lume, inclusiv Eminescu şi Botoşanii, de ieri şi de azi, cu plusurile şi minusurile lor, relevate în paginile cărţii de faţă. Pe Eminescu l-a descoperit prin cântec – „În casă, seara, mama ne cânta uneori „Somnoroase păsărele” (…) Apoi a venit ,,Codrule, codruţule”, „Peste vârfuri”, „Pe lângă plopii fără soţ”, „Mai am un singur dor”, „Sara pe deal”. Apoi a venit tata, care ne citea „Făt frumos din lacrimă” şi neegalata ,,Scrisoare III”, cu Mircea şi Baiazid!”. Şi, de aici, în prezent – ,,Mihai Eminescu este un scriitor, care place poporului român, deoarece acesta îl simte aproape, desprins organic din sine şi uşor de reprimit şi de reîntors în sine!… Biografia şi opera lui au foarte multe în comun cu poporul român… Dar totodată, Eminescu a început să nu placă unor intelectuali şi mai ales unor scriitori români, de regulă dintre cei mediocri! De ce? Pentru că Eminescu îi umileşte pe aceştia, cu mărimea sa! Opera eminesciană este atât de bogată şi profundă în revelaţii de imagini şi de înţeles, încât este inepuizabilă, se potriveşte cu orice vârstă. Acelaşi text are înţeles pentru fiecare vârstă! Recitit la maturitate, ne relevă ce nu am observat în adolescenţă!”. Şi, continuă intervievatul – „Eminescu a urcat atât de mult în axiologia românilor, încât capătă trăsăturile unui ideal. Ca portret, foarte atrăgător, ca biografie, ca operă, dar în primul rând ca şi caracter. Mihai Eminescu nu mai este doar o biografie de personalitate, a urcat, este un ideal! Care ne cade bine! Prin amplitudinea trăirilor sale, prin magia cuvintelor potrivite cu măiestrie unică, Eminescu este un ideal, Eminescu este o ţintă şi este un filon de aur, inepuizabil, în patrimoniul imaterial al României”.
Sunt referiri, în paginile cărţii de interviuri cu Constantin Mălinaş, la vechea atitudine a oficialităţilor locale, contemporane cu Poetul, cât şi la aceea a posterităţii locale de astăzi. Cu rele, dar şi cu bune, posibile semne ale unei îndreptări mai serioase în vederea unei cinstiri cât mai frumoase şi perene a lui Eminescu la Botoşani, nelipsite de opiniile şi propunerile de bună credinţă ale celui intervievat de Elena Condrei… Nu avem decât a le da curs, sperând în împlinirea lor. Salutăm debutul fericit al colecţiei, mizând pe o bună continuitate datorată viitorilor laureaţi ai Premiilor Eminescu, ,,Teiul de aur” şi ,,Teiul de argint”. În rest, fie primite şi alte puncte de vedere, contradictorii!