Sari la conținut
Luceafărul

Fondat 2009 · ISSN 2065 – 4200Anul 18 → 2026

Eminescu – Ultima scrisoare

Autor: lnvitaţie la lectură


Horga,mMihai HORGA

Eminescu – Ultima scrisoare

Dragii mei cititori,
Fiind  băiet,  păduri  cutreieram  și  căutam în
Freamăt  de  codru o
Floare  albastră
La  mijloc  de  codru  des … ascultam
Somnoroase  păsărele, iar  tu.  iubito, erai
Atât  de  dulce 
Alei, mică, Alei, dragă!
Amor? ce  amară  fericire  am avut ..
După ce, atâta vreme, a trecut  îmi fac
Rugăciunea  unui  dac …
S-a dus amorul …
S-a stins viața falnicei  Veneții …
Mai am un singur dor : să  nu-mi  tăiați
Plopii  fără  soț …iar
Când  voi  fi  pământ …
În  zadar  căta-veți …un
Înger de pază,
Înger palid, mă va păzi
Într-o lume de negură. Vă las
Scrisorile mele.
O zgâtie de fată de va veni sau
Ai noștri tineri la mormânt, mă vor bucura.
Amorul unei marmore mă va însoți până când Tu, 
Doamne o să Apari Să dai Lumină.
Vor trece anii …spun
Criticilor mei …
De vorbiți mă fac că n-aud, iar iubitei
O, rămâi …
De ce nu-mi vii…
P.S.
Nu voi mormânt bogat …
O stea în veci nemărginiri mă va lumina …
Adio !
15 iunie 1889.

Rubrica: lnvitaţie la lecturăAutor:

Distribuie: Facebook LinkedIn WhatsApp E-mail

Articole asemănătoare

Lasă un comentariu