Mihai HORGA

Dragii mei cititori,

Fiind băiet, păduri cutreieram și căutam în
Freamăt de codru o
Floare albastră
La mijloc de codru des… ascultam
Somnoroase păsărele, iar tu. iubito, erai
Atât de dulce
Alei,Mică, Alei, dragă!
Amor? ce amară fericire am avut ..
După ce, atâta vreme, a trecut îmi fac
Rugăciunea unui dac …
S-a dus amorul …
S-a stins viața falnicei Veneții …
Mai am un singur dor : să nu-mi tăiați
Plopii fără soț …iar
Când voi fi pământ …
În zadar căta-veți …un
Înger de pază,
Înger palid, mă va păzi
Într-o lume de negură. Vă las
Scrisorile mele.
O zgâtie de fată de va veni sau
Ai noștri tineri la mormânt, mă vor bucura.
Amorul unei marmore mă va însoți până când Tu,
Doamne o să Apari Să dai Lumină.
Vor trece anii …spun
Criticilor mei …
De vorbiți mă fac că n-aud, iar iubitei
O, rămâi …
De ce nu-mi vii…
P.S.
Nu voi mormânt bogat …
O stea în veci nemărginiri mă va lumina …
Adio !
15 iunie 1889.