Evitarea incertitudinii și orientarea spre trecut, nu spre viitor, sunt indicatori psiho-comportamentali ai rezistenței la schimbare a românului. Batem pasul pe loc de peste 30 de ani. Și probabil nu se va schimba nimic nici în următorii 30 de ani.

Dar ne plângem, suntem revoltați și furioși, încruntați mereu și invidioși, răi și nepăsători.  Emoțiile noastre au componente cognitive relaționate culturii din care facem parte: la români primează dezinhibarea vecină cu neruşinarea, lipsa de pudoare, ingenuitatea și tupeul, asociate cu  victimizarea și cerșeala („mi se cuvine”, „e dreptul meu” ș.a.).
Absența simțului penibilului poate fi cauzată de prostie, de nesimţire sau de obrăznicie. Sau de toate la un loc.
Și suntem aici pentru că toți citesc cărți de dezvoltare personală acum, dar n-au citit lectura obligatorie în școala primară!

#haicueducatia

Later edit:

„Valoarea unui om se poate vedea prin ceea ce dăruiește, nu prin ceea ce așteaptă să primească.”  Einstein