Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
ERA ATÂTA SOARE
ERA ATÂTA SOARE
Îmi îndrept iarăşi gândul meu de nedescris
Spre anii mei de joacă şi de vis
Şi-un sentiment ca o perlă de foc,
A pornit spre tine plin de noroc.
Erai toată-nveşmântată în odoare
Din creştet până la picioarele goale,
Pe chipul tău, frumoasă vestfală.
Era atâta soare şi atâta fală.
Grădină a iubirii mele erai
Şi să te cuprind cu gândul mă lăsai,
Te aşteptam să vii ca o zână
Să-ţi sărut iarăşi măcar o mână.
Părul tău auriu ţi-l mângâiam,
Mâna ta la pieptul meu o strângeam,
Căci din iubirea noastră ai crescut
Şi de duhurile rele te-am ocrotit.
Mâinile tale păreau vioară cu strune,
În ochii tăi taina nicicând nu apune,
Căci inima ta-nflorită de iubire
În sufletul meu îşi avea oprire.
Aerul mirosea a vin vărsat,
O ploaie albastră peste tot s-a lăsat,
Şi-n adieri de vise,în adieri de gând
Doream să te mai văd încă odată zâmbind.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania