ERA ATÂTA SOARE

ERA ATÂTA SOARE

Îmi îndrept iarăşi gândul meu de nedescris

Spre anii mei de joacă şi de vis

Şi-un sentiment ca o perlă de foc,

A pornit spre tine plin de noroc.

Erai toată-nveşmântată în odoare

Din creştet până la picioarele goale,

Pe chipul tău, frumoasă vestfală.

Era atâta soare şi atâta fală.

Grădină a iubirii mele erai

Şi să te cuprind cu gândul mă lăsai,

Te aşteptam să vii ca o zână

Să-ţi sărut iarăşi măcar o mână.

Părul tău auriu ţi-l mângâiam,

Mâna ta la pieptul meu o strângeam,

Căci din iubirea noastră ai crescut

Şi de duhurile rele te-am ocrotit.

Mâinile tale păreau vioară cu strune,

În ochii tăi taina nicicând nu apune,

Căci inima ta-nflorită de iubire

În sufletul meu îşi avea oprire.

Aerul mirosea a vin vărsat,

O ploaie albastră peste tot s-a lăsat,

Şi-n adieri de vise,în adieri de gând

Doream să te mai văd încă odată zâmbind.

Articole asemănătoare