Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 1 (121), ianuarie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion Istrate

Esențe

Primit pentru publicare: 02 Ian. 2019
Autor: Nela TALABĂ, Galați
Publicat: 02 Ian. 2019
Editor: Ion ISTRATE

Pietrele sunt dure si opace.
Nu ştie nimeni care este esenţa unei pietre.
Tot ce ştim
e că putem construi
sau putem lovi cu pietre.
Nu ştim însã dacã ele
 pietrele
îşi doresc asta cu adevãrat.
E atâta linişte intre pietre!
Doar zgomotul cãderilor
semnaleazã prezenţa pietrelor într-un loc.

Frunzele sunt opace.
Nu la fel de dure ca pietrele,
dar opace.
Nu ştie nimeni care este esenţa unei frunze.
Tot ce ştim
e cã putem mângâia
sau putem respira cu frunzele.
Nu ştim însã dacã ele
frunzele
îşi doresc asta cu adevãrat.
E atâta linişte între frunze!
Doar foşnetul vântului
semnaleazã prezenţa frunzelor într-un loc.

Norii sunt şi ei opaci.
Nu la fel de duri ca pietrele,
nici la fel de mângâietori ca frunzele,
dar opaci.
Nu ştie nimeni care este esenţa unui nor.
Tot ce ştim
e cã putem trãi
sau putem muri cu norii.
Nu ştim însã dacã ei
norii
îşi doresc asta cu adevãrat.
E atâta linişte printre nori!
Doar zgomotul ciocnirilor
semnaleazã prezenţa norilor într-un loc.

Oamenii sunt duri ca pietrele,
mângâietori ca frunzele
evazivi
şi schimbãtori ca norii
şi, din pãcate, opaci.
Cu ei poţi iubi sau urî,
poţi câştiga sau pierde,
poţi trãi sau muri.
Nu ştim însã dacã ei
oamenii
îşi doresc asta cu adevãrat.
Sau poate cã da?…
E-atâta zgomot printre oameni!
Totul semnaleazã prezenţa lor:
Zgomotul cãderilor
plânsul
ciocnirile
 strigãtele
durerea
    moartea…
Atâta zgomot pentru nimic!…