Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Eseu cu…M.M.

Eseu cu…M.M.

 

            Viața agitată a starurilor te îndreptățește să crezi că existența ta anonimă, între hotarele normalității, e un privilegiu, nu un handicap. Cum să explici paradoxul că notorietatea oferă, printr-o compensație cinică, un surplus de suferință?! A trecut jumătate de veac de când drama actriței de film americane Marilyn Monroe și-a închis parantezele biografice. O jumătate de veac zâmbind amar de precipitarea cu care autoritățile au aruncat un verdict grăbit: deces în urma supradozei de barbiturice.

Norma Jean Mortensen, pe pașaport, Marilyn Monroe, alias M.M., pe afișele de film și teatru, cu un tată aventurier, „care a șters-o de la locul faptei”…Trei mariaje eșuate: cu anonimul Dougherty, jucătorul de baseball Joe DiMaggio și dramaturgul Arthur Miller, acoperind zece ani de mariaj. O viață („un eșantion de viață”) sub umbra cifrei șase (născută la 1.06.1926, decedată la 36 de ani, la 5.08.1962, căsătorită la vârsta de 16 ani, primul contract cu Twentieth Century Fox, la 23.07.1946, o carieră de 30 de filme, pe parcursul a 16 ani, considerată de American Film Institute a 6-a mare actriță all-time). Artista de comedie și-a încheiat cariera cu un film-dramă, parcă o ultimă aluzie la propria-i nefericire, „Unfits” („Inadaptabilii”), alături de Clark Gable. Marilyn Monroe, un sex simbol, de la nudul fetișcanei naive, întinsă pe pledul de un roșu-aprins al unui calendar, până la ravisanta admiratoare a lui J.F.K., cu neuitatul „Happy birthday to you, Mister President”.

Simțindu-se un „sex symbol negat”, a căutat sensul unei fericiri utopice, mărginite de gelozia lui Di Maggio, singurul care a iubit-o cu disperare, și stângismul lui Arthur Miller (încadrat de doctrina McCarthy-stă la mafioți periculoși și comuniști de extracție cubaneză). Pe ecran „Unora le place jazz-ul”, dincolo de el…riscul, pendulând între arhiva de aur a cinematografiei și seiful de…plumb al FBI-ului lui Hoover. Numai o dorință de glorie absolută putea s-o fi determinat pe Marilyn, în anul 1955, să participe la o recepție dată de ambasada sovietică (urmată de o cerere de viză pentru a vizita Moscova); să petreacă „o noapte împreună” (pe durata filmărilor la „Bus Stop”), în anul 1956, cu un oaspete de prim rang, președintele Indoneziei, Achmed Sukarno, vestit devorator erotic; să prefere în 1962 pentru vacanță Mexicul, în compania unor marxiști sud-americani (incluzând blitz-ul unui amor frugal cu un fotograf). Ce poate fi mai ofensator pentru orgoliul Statelor Unite decât aventura unui sex simbol național cu un militant comunist? Dar grozăvia care i-a marcat sfârșitul a fost frecventarea Biroului Oval și, mai ales, trecerea prin patul celor doi frați Kennedy, președintele și procurorul. Pe ultimul chiar l-a șantajat că dacă nu o ia în căsătorie va dezvălui niște secrete sensibile. Nu întâmplător, prezența lui Robert Kennedy a fost semnalată la Beverly Hills Hotel în noaptea morții starului, peste drum de unde, pe vremuri, tatăl fraților, Joseph Kennedy, trăise în concubinaj cu Gloria Swanson („American Way”, plină de secrete…și…secreții?!).

Dacă dilema sinucidere/ucidere persistă, biografii ei cei mai autorizați au stabilit că M.M. n-a fost o „blondă prostuță”, reclama frumuseții artificiale, ci doar naivă, ea fiind extrem de inteligentă (IQ 163). Citise peste 400 de cărți și prefera compania bărbaților culți (nu numai Arthur Miller; mexicanul de vacanță nu studiase doar „Capitalul” lui Marx, era și poet). A vrut să știe „Totul despre Eva”, convinsă că „Gentlemenii preferă blondele”. Trăirile sale au fost o „Niagara”, dar i-a venit ca o mănușă rolul din „Inadaptabilii”.

Societatea de consum devoră sensibilitățile marilor artiști ca pe o pungă de popcorn…



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 25 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5