Ovidiu CHELARU

Est modus in rebus

Este o măsură-n toate
Atât pe cât se poate
De trăieşti în libertate.

Să aduni pe-al tău hotar
Numai strictul necesar
Ca oricare rob stelar.

Orice plus e de prisos
Ce devine ticălos
Şi degrabă dubios.

Acolo unde te duci
Înainte în papuci
Ai nevoie doar de cruci.

Ca să-ţi cânte singurarea
Veşnicia şi uitarea
În acord cu îndurarea.

Acceptată prin iubire
Ca să laşi o moştenire
Întru falsă amintire.

Descendenţii câţi vor fi
Cu sau fără de făclii
Prea puţini te-or pomeni.

Pentru care cât trăieşti
Nu trudi să te speteşti
Pentru alţii ca-n poveşti.

Dă-le toată bucuria
De-a-nţelege hărnicia
Nicidecum şi lenevia.

Ce îţi lasă în icoană
O trăire de prihană
Şi cu degetul pe rană.

10.10.2016