Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr.1 (145), Ianuarie 2021
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Eu și social networkul

Primit pentru publicare: 11 Ian. 2021
Autor: Magdalena Bădărău – Vicoleanu, Italia
Publicat: 11 Ian. 2021
© Magdalena Bădărău – Vicoleanu, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Eu și social networkul

Rețelele de socializare sunt puntea noastră de legătură virtuală, noul mod prin care comunicăm sau aflăm știri. Ele îți pot dărui un moment de liniște personală în timp ce-ți servești cafeaua dimineața înainte să începi ziua, o pauză binevenită timp în care condivizi ceva: o imagine frumoasă, o felicitare, o urare, o melodie care-ți place în mod deosebit, un text, o poezie și chiar de ce nu o critică adresată cuiva, aceste rețele de socializare ne-au dat mult, ne-au dăruit persoane dragi îndepărtate prin lume, prieteni, colegi de școală și enorma bucurie de a-i revedea sau de a comunica cu ei.

Dar în același timp, ne-au dăruit și negativismul sau îndărătnicia aceasta din noi, critica aceasta continuă, care treptat ne-au schimbat felul nostru de a fi, ne-au schimbat sentimentele și ne-au adus certuri și motive de a ne îndepărta. Ne-au făcut să devenim cumva dependenți de nevoia de a ne arăta constant sau a ne expune viețile pe rețelele de socializare care totodată a condus la o interpretare greșită din partea altora prin asocierea de fraze, aforisme sau chiar descrieri, cu viața personală.

Nu poți eticheta o persoană prin ceea ce publică la fel cum nu poți compara un text sau un aforism cu viața acesteia, viață care de altfel ceilalți nu o cunosc. Nu poți pretinde că știi și cunoști viața cuiva atât timp cât nu ai trăit-o, căci nu ai cum.

Viața cuiva înseamnă emoții, sentimente, fapte pe care nu le poți descrie doar citind anumite citate.

Jocul de cuvinte este atât de frumos și ne dăruiește o stare de bine încât de cele mai multe ori ne dorim ca și lumea din jurul nostru să fie la fel de frumoasă uite de ce se condivid texte sau aforisme și se dau idei ci nu pentru a fi criticate sau paragonate.

Nu poți ajunge să cunoști o persoană urmărindu-i viața pe social, darămite să-i mai și spui acest lucru, ai da dovadă de superficialitate și ți-ai dezveli caracterul arătându-ți adevărata valoare. Nu poți pretinde a fi prietenul cuiva doar pentru că ai văzut câteva fotografii sau cunoști anumite momente din viața acestuia căci amiciția este un sentiment cu importanță pe care nu-l dăruiești oricui. Diferența dintre prieteni și cunoscuți este una destul de evidentă și nu trebuie nicidecum confundată.

Amiciția se naște dintr-un sentiment comun care se alimentează pe parcursul anilor cu afecțiune, comunicare și înțelegere dar și printr-o continuă cunoaștere reciprocă care se datorează faptului de a ști a asculta și a sfătui. Prietenia nu trebuie compromisă de anumite momente de discuții inevitabile și sincere căci ea are la bază respectul reciproc de aceea nu poate fi confundată. La fel cum nici „prietenia virtuală” nu trebuie compromisă doar printr-un schimb de idei sau păreri personale ce țin de caracterul fiecăruia și care se încheie de obicei cu jigniri și cuvinte cât mai needucate. Critica poate fi constructivă dar și distructivă dacă nu există echilibru emoțional și educație.

În toate modurile de socializare virtuală greșeala cea mai des făcută este aceea de a compara viața personală a celui ce a publicat, cu contextul.

Deci nu vă mai hazardați să vă dați cu părerea despre cum trebuie făcut în viața altuia!

Acceptați textul sau sfatul iar învățarea să vă fie utilă căci doar astfel puteți socializa în mod frumos și educat. Cuvintele au rolul de a ne face să fim deosebiți, ne ajută să ne distingem chiar și dintr-o mulțime de persoane gălăgioase.

Socializarea pe timpul pandemiei nu ne-a fost interzisă, ba mai mult, cred eu că a fost și este o probă de foc, să învățăm cum să o acceptăm în situații de stres și să rămânem calmi, buni și coerenți, să rămânem prieteni dar mai ales să fim împreună căci schimbul de idei nu trebuie să despartă persoanele.

Cuvintele nu sunt altceva decât sentimentele noastre care vor a se face auzite, iar eu asta fac mă exprim prin cuvinte, nu urlu, nu izbesc ci doar scriu și cred că astfel nu deranjez pe nimeni dar să nu faceți greșeala de a compara ceea ce am scris cu viața mea personală căci viața mea personală o pot așeza într-o carte ci nu pe rețelele de socializare.

Sursa de inspirație a unui poet sau a unui scriitor este însăși viața de zi cu zi, cu tot ceea ce se întâmplă în jurul lui și care prinde forma cuvintelor atât de frumos așternute pe coala de hârtie sau în imensul spațiu virtual de unde ne-am obișnuit atât de ușor și gratuit a o căuta și unde chiar nu este loc de critica distructivă și jignitoare a unora, aceea care îi face a-și pierde eleganța transformându-i în ignoranți. Tocmai pentru că acesta a fost și scopul creării rețelelor de socializare, ne-a dat ocazia și ne-a  arătat cum să împărtășim frumosul, cum să facem schimb de informații într-un timp real, cum să ne bucurăm de tehnologia de ultimă oră și de beneficiile acesteia ci nu să scoatem răul din noi.

Faceți din cuvinte cadouri pe care să le dăruiți zilnic, oricui, altfel în evoluția noastră se va duce mereu o luptă între aparență și esență. Esența a ceea ce ești, a ceea ce vrei să fii sau a… aparenței.