Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 8 (128), August 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Eugen Petru Pistol: „Încerc să duc mai departe tradiţiile culturale din zona Orăştiei“

Primit pentru publicare: 20 Aug. 2019
Interviu realizat de Ioan VASIU, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România
Publicat: 20 Aug. 2019
© Ioan Vasiu, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro

Reporter: -Vorbeşte-ne despre copilăria ta şi despre începuturile activităţii tale artistice.

Eugen Petru Pistol: -Provin dintr-o familie cu adânci rădăcini în istorie. Copilăria mi-am petrecut-o în cel mai frumos loc de pe acest Pământ, Raiul copilăriei şi adolescenţei mele, Cheile Cibului, satul mamei ! Acolo am luat contact cu muzica acelor locuri, cu simţămintele pe care mi le provoca aceasta, cu dorinţa de a învăţa ceva ce la Oraş nu aveam cum să cunosc. Anii primei părţi a copilăriei au trecut repede şi a trebuit să cobor la şcoală, la Orăştie.

La serbarea de sfârşit de an şcolar, în clasa a doua, la vârsta de nouă ani, am pus pentru prima dată piciorul pe scândura sacră a scenei, la Casa de Cultură din Orăştie, îndrumat fiind de d-l. învăţător Ioan Loiş. Cântam alături de două dintre colege: Delia Moldovan şi Graţiela Mischie. Am interpretat un cântec „la modă” pe atunci – „Radu mamii, Radule”, voce Benone Sinulescu – apoi am jucat Jocul Căluşarilor. Din acel moment am fost permanent vătaf de căluşari, până am absolvit cursurile Universităţii Tehnice din Petroşani. Orăştia acelor vremi îţi oferea multe posibilităţi de instruire, ca elev, în timpul liber, la Casa Pionierilor (actualul sediu al Judecătoriei). Acolo am urmat cursuri de pictură, teatru de păpuşi, balet, dansuri populare, tenis de câmp, aero şi racheto – modele, „minitehnicus”. În particular am luat ore de pian, apoi de acordeon, apoi de percuţie, apoi de vioară şi în cele din urmă, de chitară.

În timpul cât eram elev al Liceului „Aurel Vlaicu”, împreună cu câţiva colegi de clasă mai pricepuţi decât mine în muzică, am format o trupă de muzică uşoară.

În armată am format o altă trupă, împreună cu colegi de la Facultatea de Construcţii din Cluj, trupă cu care am luat locul întâi pe Armată la Cluj şi locul trei la Bucureşti.

La facultate exista o trupă „Diamantele Negre” a cărui membru am fost cca doi ani şi jumătate şi un cenaclu literar, muzical şi artistic – „Cenaclul Orizont”, al cărui membru am fost patru ani, unde cântam folk şi recitam din poeziile proprii. Ca membru al acestor formaţii ce activau în cadrul Casei de Cultură a Studenţilor din Petroşani, am avut ocazia să particip la Festivalele Artei şi Creaţiei Studenţeşti.

Aceste festivaluri aveau o periodicitate de doi ani. Am avut şansa de a participa la trei ediţii naţionale şi de a mă număra printre laureaţii naţionali: la Iaşi – 1981, la Tg. Mureş – 1983, la Craiova – 1985, anul în care am absolvit cursurile universitare. Am participat la câte o secţiune din festival, diferită în fiecare an: muzică folk, muzică populară, muzică rock, fiind laureat de fiecare dată pe locurile doi sau trei la nivel naţional.

După stagiatura de trei ani, pe care am avut-o la Bucureşti, m-am căsătorit şi am revenit acasă. Timp de şapte ani nu am mai cântat. Apoi, în 1994 m-am înscris la Şcoala Populară de Artă din Deva, clasa Ica Pop, secţia „Canto popular”, pe care am absolvit-o cu media zece.

Reporter: – Ce te-a determinat să te pregăteşti pentru muzică populară ?

Eugen Petru Pistol: -Spre deosebire de tinerii din ziua de astăzi, am pornit pe acest drum nu pentru a „face carieră” ! Meseria a fost pe primul plan, familia şi apoi a fost muzica. Doream şi doresc să păstrăm învăţăturile celor de demult, să le pot transmite mai departe copiilor mei şi generaţiei lor, ca atunci când vor fi întrebaţi de unde vin şi cine sunt, ei să poată răspunde cu tărie şi argumentat: „Noi suntem de aici ! Români din zona Orăştiei !”

Aşa se face că am purces la culegere de folclor prin satul meu şi prin satele învecinate. Am luat legătura şi cu renumiţi interpreţi de folclor din zonă, care m-au ajutat cu melodii şi sfaturi. Le păstrez un gând bun Ilenei Rus şi lui Iulius Borza, de la care am învăţat multe şi de la care aş mai fi avut de învăţat !…

Reporter: -Care au fost cele mai importante concursuri la care ai participat ?

Eugen Petru Pistol: -Am participat la concursuri încă din primul an de şcoală populară, fără a câştiga nimic altceva decât experienţă. În a două vară de concursuri am început să câştig câte o menţiune pe ici, pe colo, fapt care mi-a dat curajul de a continua. În al treilea „sezon” am câştigat premii importante la Oraviţa, Caransebeş, Lipova, Brad, Şieu – Maramureş, Topliţa – Harghita, Alexandria – Teleorman. Am înţeles atunci care era calea şi de atunci am urmat această cale ! Nu am mai participat la concursuri deoarece aveam, deja, toată informaţia de care aveam nevoie!

Reporter: -Ce înregistrări ai făcut până acum ?

Eugen Petru Pistol: -După absolvirea Şcolii Populare de Artă din Deva, am înregistrat mai multe albume, după cum urmează:

– primul CD şi casetă „Dragu mi-i dealu’ să-l sui”, în 1997, la Timişoara – „Studio Recording Soft System”. Orchestra care mă acompaniază este orchestra profesionistă de muzică populară „Rapsozii Zarandului” – dirijor Petrică Paşca, din Arad;

– apoi am înregistrat la Cluj albumul „Doamne, la inima mea…”, cu orchestra de muzică populară a Filarmonicii „Transilvania”, avându-l la mixaj audio pe d-l prof. Dumitru Buzoianu, de la Radio Cluj;

– am revenit la dragostea dintâi şi am înregistrat la Deva, la studioul d-lui Ovidiu Miheţ, un album de muzică uşoară, tangouri şi valsuri româneşti – „Un cântec pentru ochii tăi”;

– am înregistrat apoi un CD cu colinde culese de la sătenii noştri intitulat „Colinde de pe Valea Geoagiului”, album la care au participat şi copiii noştri Lia şi Eugen;

– am înregistrat, cam la un an distanţă, un nou album de muzică populară „Pe valea cu murile”, pe care nu am vrut să-l scot „pe piaţă” din diverse motive;

– am participat cu cântece interpretate de mine la albumul aniversar „Veta Biriş şi prietenii” la împlinirea a 50 de ani de viaţă a acesteia;

– am fost parte la albumul realizat de Iulius Borza cu cântări de pe Valea Geoagiului.

Au urmat alte culegeri de cântece de pe râuri şi din mocănime.

Reporter: -Cu ce ansambluri ai colaborat ?

Eugen Petru Pistol: -De la început am colaborat cu:

-Ansamblul „Getusa” al Centrului de Conservare şi Promovare a Tradiţiilor Populare de la Deva, alături de care am realizat multe spectacole şi ieşiri peste hotare;

-Ansamblul „Silvana” al Casei de Cultură Deva;

– Clubul „Siderurgistul” din Hunedoara;

-Filarmonica de Stat din Arad – Orchestra de Muzică Populară;

-Filarmonica „Transilvania” din Cluj – Orchestra de Muzică Populară;

-Ansamblul Profesionist „Plaiurile Bistriţei” din Bistriţa;

-Ansamblul Profesionist „Rapsozii Călimanilor” din Topliţa – Harghita;

-mai târziu, am început colaborarea cu Ansamblul „Doina Mureşului” al Casei de Cultură Orăştie, o colaborare care continuă şi astăzi.

Am colaborat foarte bine, încă de la început, cu Radio Color Orăştie, Radio Color Hunedoara, Radio Tmişoara, Radio Cluj, Radio „Energy” Cugir, Radio „Antena Satelor” Bucureşti, Radio Someş – Cluj, iar dintre televiziuni am colaborat cu TVR Timişoara, TVR Cluj, TVR 1 Bucureşti – emisiunea „Tezaur Folcloric”, TVRM, Favorit TV, Etno TV, Vâlcea 1, Antena 1 TV Deva, Antena 1 Cluj, Deva TV şi alte televiziuni de importanţă locală.

Reporter: -După toate cele spuse mai sus, ce vrei să mai adaugi în finalul acestui interviu ?

Eugen Petru Pistol: -Între timp am absolvit cursurile unei a doua facultăţi de cinci ani, curs de zi, din cadrul Universităţii „1 Decembrie 1918”.

Am participat la mai multe turnee în Europa, în ţări ca Italia, Germania, Franţa, Ungaria, Republica Moldova, Serbia, Elveţia, Austria.

Din anul 2007 până în prezent, lucrez în cadrul Casei de Cultură Orăştie, unde, împreună cu un mic dar inimos colectiv încercăm să ducem mai departe tradiţiile culturale ale zonei.

Dacă vremurile îmi vor permite, voi încerca să materializez şi alte culegeri realizate de-a lungul anilor, în aşa fel încât tinerii care ne vor urma să aibă de unde să se inspire în acest frumos domeniu al cântecului popular românesc !