O lună clară…..

O lunâ clarâ, aurie
Se-naltâ-acum pe cer.
Printre ramurile-ngâlbenite,
Sfioasâ, îmi zîmbeste-ncet…..
Rotundâ, pluititoare ca o minge
Se face iar, stâpînâ-n cer!
Veghînd cu-atîta bunâtate, duiosie
Peste dealuri si pâduri, parcuri si livezi,
Luminînd întinderile galben-verzi.
Strâjeste hotârîtâ! nu se dâ-napoi!
Si nici mâcar nu se-nspâimîntâ
De-un nor ce calea-i tine
Cu-a lui povarâ mohorîtâ!
Sprintenâ, pâseste mai departe
Zîmbind îndrâgostitilor din Parcul Mare!
Le tine de urît drumetilor pe cale
Flâcâilor ce se abat la sezâtoare
La casele din sat, cu fetele frumoase….
Si uite-asa-i o noapte sfîntâ, iarâsi
În plin octombrie-nstelat,
Ce strâluceste peste-ntregul sat
Ce-i tot mai desfrunzit si înghetat!…

Mai bine de un ceas…..

Mai bine de un ceas,
Mereu tot plouâ-afarâ!
Si nu se dâ deloc bâtutâ
Ploaia deasâ, monotonâ si mâruntâ!
Toarnâ si iar toarnâ….
Ploaia rece-n plinâ toamnâ!
Si umezeste fârâ milâ si sfialâ,
Tot ce-i gol si desfrunzit pe stradâ!
O, castane! iubitul meu vecin
Ti-s ramurile gri si goale!….
Te jeluiesti acum, în vînt si-n ploaie
Suspinele îti curg siroaie.
Coroana ta tâcutâ, e udâ si greoaie!…
O, castane! cu ramurile tale goale,
Din ce în ce mai goale!….
Si desfrunzit si vestejit,
Te legeni supârat si amârît
În adierea vîntului fugar
Si-al toamnei bocet mortuar….
O, castane! o castane!
Vecine bun si drag……