28 februarie 2009. După principiul „doi în unu”, la Hăneşti se consumă „Şezătorile iernii” – ediţia a XIX-a şi „Scriitori pe meleaguri natale” – 2009. Au fost prezenţi scriitorii: Theodor Damian, Ioan Roşca, Vasile Andru, Gellu Dorian, Dumitru Ţiganiuc, Lucian Alecsa, Vlad Scutelnicu, Nicolaie Corlat, Petruţ Pârvescu, Dumitru Necşanu, Constantin Bojescu, Vasile Iftime, Cezar Florescu, Cristina Prisacariu-Şoptelea, Georgică Manole, Marius Irimia, Cătălina Buhaciuc şi Vasile Amarghioalei.
Pictorul Liviu Şoptelea a expus un triptic nonfigurativ, picturi vizând motivul crucii şi o grindă, toate armonizându-se perfect cu scoarţele care completau mediul de expunere. Liviu Şoptelea, jumătate hăneştean (mama sa e din Hăneşti din neamul lui Ghiţă Brăteanu), ne-a declarat: „Vin cu plăcere la Hăneşti, cum am făcut-o de atâtea ori, fiind un sat cu personalitate culturală şi care mă inspiră. Aflat sub semnul apei, caselor expresive şi pădurii, mi-a dat prilejul să le transpun în picturi”.
Cel omagiat este Theodor Damian. Vasile Andru vede în poezia lui Theodor Damian o mare doză de profunzime, simţindu-se avantajul aprofundărilor biblice. Fiind un poet care vede lumea şi din altar, scrie o poezie cu inserturi religioase, dar nu moralizatoare, ci umane.
Ioan Roşca de la Universitatea „Spiru Haret”, un poet cunoscut la rândul său, prezintă activitatea literară a părintelui Theodor Damian, aducând şi laude locurilor în care a ajuns.
Dumitru Tiganiucprezintă cartea lui Theodor Damian, „Dimineaţa învierii”. Receptată ca o tulburătoare încercare de a se apropia de noi, de misterul care pluteşte în jurul nostru, este, în acelaşi timp şi rezultatul întrepătrunderii a două lumi: una veche şi una modernă. Această confruntare se rezolvă căutând căi de înţelegere profundă. Cuvântul este elementul principal care revine obsesiv. Permanent apare obsedanta idee că trăim cu Dumnezeu în noi, pentru că în noi este limba şi cuvântul.
Neştiind ce se va întâmpla, Theodor Damian e plăcut surprins de primirea făcută. Se confesează celor prezenţi, de câte ori vine la Hăneşti revine acasă, se revede umblând cu ajunul prin case, retrăieşte căldura cu care a fost înconjurat atunci, la începuturi. Plecând el, a venit tot el prin cumnat şi soră. Destinul a fost să fie altfel, dar peste ocean a luat satul cu el, a luat întregul Botoşani.
Theodor Damian face referire la recenta sa carte „Înlăuntrul şi departele” care este o antologie a cenaclului de la New York. Consideră un fapt esenţial lansarea sa la Hăneşti, fiindcă venit aici se realizează o mare potrivire la titlu. Cartea pune întrebări şi oferă răspunsuri. Lăuntrul este Hăneştiul luat în întregul său cu existenţă cu tot. Departele este el, Theodor Damian, cel plecat cu Lăuntru cu tot, cu satul Hăneşti şi asta pentru că trebuie să ai o rădăcină. Orice Lăuntru are un Departe şi orice Departe are un Lăuntru, ambele având o adâncime ce duce spre albastru. Depărtarea te rupe de suprafaţă, te afundă în Lăuntru şi astfel te descoperi pe tine, cel adevărat, fiindcă noi suntem prinşi de mulţimea problemelor şi avem nevoie de autoregăsire. Trecând peste „înţepătura” adresată revistei care găzduieşte aceste rânduri venită din partea lui Gellu Dorian, actele culturale petrecute la Hăneşti au făcut să vibreze suflete. Şi asta, în mare parte, datorită harului şi prezenţei intelectuale ale lui Theodor Damian.

Georgică Manole