Din cartea în pregătire pentru publicare la Ed. Agata, La o ceașcă de bârfă, scrisă de Traian Calancia.
Întâmplarea de mai jos am auzit-o povestită în tren, de un companion hâtru, care cică o citise și el pe undeva. Se zice că în Franța, o familie de bogătani moștenise din bunici în străbunici, un castel medieval. Castelul, încă în stare bună, stătea impunător la o margine de oraș, având statut de monument arhitectonic și muzeu, însă nu aducea un venit sustenabil nici măcar pentru întreținerea lui.. Proprietarii se săturaseră să plătească impozit pe el, așa încât se hotărâră să-l transforme contra cost, în locație de vacanță iubitorilor de istorie și nu numai. Începutul a fost promițător și eficient , dar pentru scurt timp, deoarece chiriașii ocazionali fugeau speriați, cică, de niște fantome care bântuiau castelul. S-au mai dus unii neîncrezători, alții din curiozitate, alții din tembelism, dar apoi fugeau de rupeau pământul. Au tocmit ei niște vânători de fantome, au făcut slujbe cu sobor de preoți, au sfințit, au plătit și vrăjitoare, dar nu puteau scăpa de fantome nicicum. Cum, necum au rămas cu ditamai castelul pe cap fără nici o eficiență. Nu știau ce să mai facă. Un apropiat de-al lor i-a sfătuit, mai în glumă, mai în serios, să se adreseze cu întrebarea la Radio Erevan, cică ăia au soluții la toate.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania