Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Expoziţia de artă plastică dedicată pictorului Ştefan Luchian de la Ştefăneşti. Sublinieri necesare: între ce a fost şi ce va fi…

MedianPrimit pentru publicare: 31 ian.2016
Autor: Gheorghe MEDIAN, redactor al Rev. Luceafărul(Bt)
Editor: Ion ISTRATE

 

 

Expoziţia de artă plastică dedicată pictorului Ştefan Luchian de la Ştefăneşti
Sublinieri necesare:  între ce a fost şi ce va fi…

 

În urmă cu puţină vreme, Consiliul Judeţean a făcut public faptul că a alocat din bugetul pe anul în curs, suma de 1,3 milioane lei (13 miliarde lei vechi), pentru refacerea clădirii care a adăpostit Expoziţia de artă contemporană dedicată Luchia,byMedianpictorului Ştefan Luchian, de la Ştefăneşti şi amenajării acolo, a unui muzeu şi a unor spaţii dedicate taberei de pictură, care se va organiza probabil, începând din această vară. Informaţia a fost preluată şi difuzată de mass-media locală şi naţională care, în scurtele comentarii făcute pe această temă, nu a lămurit suficient pe cei interesaţi, nici asupra a ceea ce a fost la Ştefăneşti şi nici referitor la ceea ce se va face acolo. În relatările privind acest subiect, se vorbeşte fie despre Muzeul „Ştefan Luchian”, fie despre Casa Memorială „Ştefan Luchian”, ambele denumiri fiind eronat folosite, deoarece nici clădirea şi nici patrimoniul expus nu au avut decât într-o infimă măsură legătură cu pictorul. Nu se aminteşte nimic concret despre conţinutul fostei Expoziţii şi nici despre iniţiatorii acesteia, lăsând cititorii să înţeleagă că a fost ceva lipsit de importanţă, o iniţiativă de interes cel mult local.

Deoarece aşezământul muzeal de la Ştefăneşti nu a fost unul oarecare, considerăm că este bine ca cei care au scris şi vor mai scrie despre acesta, ca şi cei care vor citi aceste rânduri, să ştie câteva amănunte, drept pentru care redăm mai jos o scurtă istorie a sa.

Trebuie să începem prin a spune că iniţiativa organizării unui aşezământ muzeal dedicat pictorului Ştefan Luchian, născut la 1 februarie 1868 la Ştefăneşti, a aparţinut lui Lazăr Băciucu, secretar cu probleme de propagandă al Comitetului Judeţean P.C.R. Botoşani, între 1986 – 1989. La baza acestei iniţiative sale a stat faptul că, dintre cele patru personalităţi proeminente a căror nume este totdeauna amintit atunci când se vorbeşte despre judeţul Botoşani – Mihai Eminescu, George Enescu, Nicolae Iorga şi Ştefan Luchian – doar ultimul, nu avea la acea dată, un muzeu sau o casă memorială care să-l prezinte. Nu se putuse amenaja o asemenea instituţie la Ştefăneşti, dintr-un motiv cât se poate de simplu: nu se cunoaşte casa în care s-a născut pictorul şi în care a locuit împreună cu familia în cei cinci ani petrecuţi la Ştefăneşti şi nici nu există în localitate o altă clădire legată de numele său. Pornind de aici, Lazăr Băciucu a propus amenajarea la Ştefăneşti, a unei expoziţii cu lucrări de artă plastică dedicate lui Ştefan Luchian, donate de cei mai importanţi pictori români contemporani, pe care s-a angajat să-i contacteze personal.

Propunerea a fost considerată de unii, ca un mijloc folosit pentru a se remarca şi a fi promovat în Comitetul Central al P.C.R. dar lucrurile nu au stat chiar aşa. Lazăr Băciucu era, spre deosebire de alţi activişti de partid, un om cult, cu o înţelegere superioară a locului şi rolului culturii. Înainte de a veni la Botoşani, se făcuse cunoscut prin susţinerea şi implicarea în două iniţiative, pe această coordonată, luate în judeţul Buzău, unde fusese, de asemenea, secretar cu probleme de propagandă al Comitetului Judeţean P.C.R. Una dintre acestea, a fost organizarea, în anul 1970, a Taberei de sculptură de la Măgura, devenită în urma celor 16 ediţii pe care le-a cunoscut, cel mai mare muzeu în aer liber din România, iar cealaltă, definitivarea şi deschiderea, în acelaşi an, a Muzeului chihlimbarului din localitatea Colţi, unicul muzeu de acest fel din ţară.

Organizarea taberei de la Măgura, i-a prilejuit cunoaşterea celor mai importanţi artişti plastici din ţară şi, prin urmare, apelul făcut către aceştia în vederea donării unor lucrări pentru expoziţia de la Ştefăneşti, se baza pe convingerea că demersul său are toate şansele de a se materializa. Confirmându-i speranţele, numeroşi artişti plastici pictori, graficieni, sculptori – au făcut donaţii pentru expoziţia care avea să fie organizată la Ştefăneşti.

Deschiderea Expoziţiei omagiale „Ştefan Luchian” a avut loc în ziua de 18 iunie 1989, în prezenţa oficialităţilor judeţului şi a unui mare număr de artişti plastici şi critici de artă, între care Petre Achiţenie, Aurel Dumitraşcu, Ion Grigore, Vasile Celmare, Valentin Ciucă şi Radu Ionescu. Semnăturile celor amintiţi mai sus, alături de care se află şi cea a lui Lazăr Băciucu, se regăsesc sub prima însemnare din Cartea de Impresii pusă la dispoziţia vizitatorilor, care are următorul conţinut: „Sfânta zi a ctitoririi instituţiei academice „Luchian” ne aduce acum, cu tot sufletul, la fiinţa celui care a murit spre a se naşte în frumuseţea nepieritoare a artei, prin gestul de generozitate a celor 131 de donatori din fondul de pictură şi sculptură, care se constituie ca o şcoală perpetuă”.

Din cele câteva rânduri ale acestei însemnări, reiese faptul că au răspuns apelului lui Lazăr Băciucu 131 de creatori, ale căror lucrări au constituit patrimoniul Expoziţiei omagiale „Ştefan Luchian”. Din rândul acestora amintim câteva nume, lista completă, pentru cei interesaţi, aflându-se la Secţia de Etnografie şi Artă Plastică a Muzeului Judeţean Botoşani: Petre Achiţenie, Gheorghe Anghel, Ion Biţan, Traian Brădean, Marcel Chiţac, Vasile Celmare, Ion Grigore, Vasile Grigore, Costin Neamţu, Viorel Mărginean, Ion Murariu, Florin Niculiu, Costin Neamţu, Ion Popescu Negreni şi Ion Stendl.

Mai trebuie amintit şi faptul că alături de lucrările de artă, în expoziţie au fost expuse şi câteva obiecte originale care au aparţinut lui Ştefan Luchian, aflate în patrimoniul Muzeului Judeţean de Istorie, achiziţionate de la urmaşii pictorului, între care un şevalet şi o trusă de culori. Autenticitatea acestora este confirmată de o însemnare din aceeaşi Carte de Impresii, făcută la data de 27 iunie 2001, de Cornescu Radu – Alexandru, nepotul lui Ştefan Luchian : „M-am născut cu două săptămâni înainte de moartea unchiului meu, Ştefan Luchian. Astăzi, 27 iunie 2001, îi mulţumesc bunului Dumnezeu că m-a ţinut sănătos în viaţă pentru a putea veni pentru prima dată în locurile unde cu 133 de ani în urmă s-a zămislit fiinţa bunului Ştefan Luchian.

Sunt foarte impresionat de frumuseţea locurilor, de grija care se manifestă în vederea păstrării memoriei marelui pictor Ştefan Luchian. Am întâlnit în expoziţia omagială „Ştefan Luchian” lucruri dragi mie, cum ar fi şevaletul pe care l-am moştenit cu toată încărcătura artistică, cu care am creat foarte multe lucrări de pictură. De asemenea m-au impresionat oamenii locurilor, calzi şi iubitori de frumos”.

În privinţa imobilului în care a fost amenajată Expoziţia omagială, acesta fusese construit pe la începutul secolului al XX-lea, servise în cea mai mare parte a existenţei sale ca local de şcoală, iar în ultimii ani ca depozit.

Ţinând cont de cele spuse mai sus, credem că este corect să nu se mai vorbească despre Muzeu Memorial sau Casă Memorială „Ştefan Luchian” la Ştefăneşti, aşa cum a făcut mass – media în ultimele săptămâni, ci despre o Expoziţie omagială.

Relatările mass – mediei conţin ambiguităţi şi în ce priveşte anul încetării activităţii Expoziţiei. Nu există o dată la care aceasta şi-a închis porţile, activitatea ei stingându-se treptat, începând din anul 2005, până în anul 2007, când şi-a încetat total activitatea, operele de artă fiind transferate la Secţia de Etnografie şi Artă Plastică a Muzeului Judeţean. Cauza închiderii Expoziţiei Omagiale „Ştefan Luchian” a constituit-o deteriorarea clădirii şi pericolul la care era expus patrimoniul. De altminteri, prin anul 1999, clădirea a fost spartă de indivizi necunoscuţi, care au sustras câteva lucrări, nerecuperate încă.

O vină în închiderea Expoziţiei Omagiale „Ştefan Luchian” o poartă şi administraţia locală din acea perioadă, care nu s-a implicat în păstrarea şi ocrotirea acesteia, privind cu detaşare la continua degradare a clădirii şi la tentativele de vandalizare a acesteia. Simptomatic pentru nefireasca lipsă de apetit cultural ni se pare şi faptul că, din 2007 şi până acum, nimeni dintre responsabilii localităţii nu şi-a exprimat public dorinţa redeschiderii Expoziţiei.

Aşa cum se ştie deja, în această vară, clădirea fostei Expoziţii dedicate lui Ştefan Luchian, reamenajată, va fi din nou pusă la dispoziţia vizitatorilor. Ceea ce se va face acolo, va constitui, desigur, un punct de atracţie pentru cei care vor ajunge la Ştefăneşti. Poate nu va semăna cu ceea ce a fost, dar, va fi un aşezământ unde se va putea vorbi din nou despre Ştefan Luchian, şi nu trebuie uitat că primul care a făcut posibil ca genialul pictor să fie omagiat în localitatea naşterii sale a fost Lazăr Băciucu, un om al cărui nume trebuie să-l rostim, noi botoşănenii, cu respect.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 36 de abonați

1 comentariu la acestă însemnare

  1. D.M. Gaftoneanu spune:

    ,,…va fi un aşezământ unde se va putea vorbi din nou despre Ştefan Luchian…”

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5