Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

FABULE DE VASILE LARCO

LARCOFABULE  DE   VASILE  LARCO

 

 
VULPEA  FANDOSITĂ

Într-o curte-a nu știu cui
Vulpea a vânat un pui
Ce umbla de capul lui
După gâze sub gutui.
Cum de gustul dulce-a dat
De cobăi s-a săturat
Și se furișa în sat,
Pofticioasă, pe-nserat.

Se-nfruptase ca o Doamnă
O întreagă primăvară
Însă când intră în toamnă
Se cam duse prada rară.

După pui mereu tânjea,
La surate se plângea:
– Vai și-amar de viața mea,
Ce timp rău, ce vreme rea!

Însă ea-ntr-o bună zi
Vrând, nevrând se pomeni
Sub un pădureț, cireș
Hăpăind un putred leș.

M O R A L A

Ne va fi ori nu pe plac,
Afirmația e justă:
Cel ce dă de cozonac
Pâine neagră nu mai gustă.

03 iunie 2015

 

 

PORUMBUL  ȘI  FASOLEA
Din un grăunte, cât un bumb,
Acolo-n lunca-nsingurată,
Ieşise firul de porumb
Atras de roua înstelată.

Când zorii zilei se iviră,
Văzu cu ochii-nlăcrimaţi
Că singur e pe-a vieţii spiră
Făr’ de surori şi fără fraţi.

Dar tresări: chiar lângă el
Zăcea un bob, cu mult mai mare,
Bătând în ape fel de fel
De-arsura razelor de soare.

De mila lui a lăcrimat
Să prindă verde rădăcină
Şi cârjă   – firava tulpină   –
I-a fost. Acum, înconjurat

C-o mie de cârcei   – cătuşă   –
Abia respiră şi aşteaptă
“ Răsplata”, după buna faptă:
Căderea-n propria cenuşă.
M O R A L A

Povara veche este clară,
Ca toate cele omeneşti:
„Pe cel ce nu îl laşi să moară,
N-o să te lase să trăieşti!”

03 iunie 2015

 
CHIBRITUL  ȘI  BRICHETA
O brichetă mult tenace,
Vrea chibritul să-l atace:

– Beţişor la trup subţire
Vrei, nu vrei, îţi dau de ştire,
Supărat, nesupărat,
Ai ajuns un demodat.
Fumătorii mă preferă,
Locul meu e-acum în sferă,
Tu, ajuns la apogeu,
Loc de veci ai în muzeu
Lângă iască şi amnar
Aşadar,
Scăpărător,
Dormi în pace şi onor!

– Semănând cu amuletă
Te dai flacără, brichetă,
Să-mi iei fosforul şi locul,
Arde – ţi-ar  rotiţa focul,
Armură sofisticată
Şi esenţă parfumată!
Ai s-ajungi în scăpărare
Ultima scăpărătoare
Consumată,
Aruncată
În pubelă, ori găleată
Eu, precum, bătrânul bard
Pân’ la capăt vreau să ard!
M O R A L A

Replicile au ecou
Vrednic de luat aminte:
Cearta între vechi şi nou
Duce pasul înainte!

03 iunie 2015

 

 

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 36 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5