Este o plăcere să vizitezi frumoasa Cetate a Făgărașului, cetate care nu a fost cucerită, prin luptă, niciodată! În schimb, prin vicleșug, dușmanul a putut pătrunde în ea.
În interiorul său se află Muzeul „Valer Literat”, iar de la ghid ai ocazia să afli multe date despre istoria acestei fortărețe de la nordul Masivului Făgăraș.
Pe amplasamentul actualei cetăți s-a aflat una datată din 1100-1200, dar care a fost distrusă de un incendiu provocat de invazia tătară din 1241. Într-un colț, din interior, se află expuse câteva bârne de lemn din rămășițele vechii cetăți care a ars până la nivelul pământului. În 1310 a început construcția actualei clădiri care s-a finalizat în 1640 și avea 166 de încăperi.
Perioada 1640 – 1700 a fost cea mai importantă din istoria cetății pentru că atunci a devenit reședință a principilor și principeselor Transilvaniei.
Ea a fost asediată de 15 ori, din 1528-1849, fără a i se putea sparge zidurile sau porțile și a fi cucerită.
Și totuși au existat două perioade nefaste când voluntar i-au fost deschise porțile și cetatea a fost închinată.
În 1541, Ștefan Mailat, nobil din zona Țârii Făgărașului, ajunge voievod al Transilvaniei. El a transformat vechea cetate de apărare, în palat. Adică dacă înainte chiar zidurile cetății erau și ziduri de apărare, el a mai construit împrejurul ei alte ziduri, fortificații. „Ștefan Mailat fiind asediat în cetate de către voievodul Moldovei, Petru Rareș, susținut de o puternică oaste otomană, a rezistat vreo patru luni, apoi văzând că rezultatul nu este cel așteptat sau gândit să-l scoată afară din cetate printr-un șiretlic și să negocieze pacea.
Într-una din duminicile lui mărțișor s-a negociat pacea, s-a parafat noua înțelegere, iar la sfârșit, pentru a marca evenimentul, s-a făcut un banchet. La acest banchet Ștefan Mailat, fiind un mare amator de vinuri, s-a îmbătat atât de rău încât dușmanii l-au legat și l-au trimis la Istanbul. Și atunci, rămânând fără conducător, cei din cetate au deschis porțile.”
A doua oară a fost în 1599 când domnului Țării Românești, Mihai Viteazul, i s-au deschis porțile. Domnitorul nu a sosit aici pe post de cuceritor, să asedieze cetatea, ci să-și aducă soția la adăpost, pe doamna Stanca și pe cei doi copii ai săi, Nicolae Pătrașcu, viitorul domn al Țării Românești, și domnița Florica.
După 1700 cetatea va intra sub autoritatea imperiului habsburgic și va fi transformată, din luxoasa reședință a principilor, în cazarmă militară. Această destinație o va avea până în 1948 când regimul comunist o transformă, fără motiv, în penitenciar până în 1960.
„Între anii 1960-1974 a avut loc un fel de restaurare, iar din 1974 cetatea este deschisă spre vizitare, aici aducându-se Muzeul Țării Făgărașului și Biblioteca Municipală. Au mai fost și două spații comerciale, restaurante, și un hotel care a funcționat până în 1994. După acea au fost scoase treptat din cetate și au rămas doar muzeul și biblioteca.
În ultimii ani, cam din 2011 și până în 2018 au fost reabilitate o mare parte din spațiile interioare, de aceea circuitul de vizitare cuprinde 26 de încăperi pe nivelul acesta, plus patru încăperi deasupra, incluzând și Sala Tronului.”
Rând pe rând am vizitat sălile muzeului, ghidul vorbindu-ne despre istoria acestei cetăți din evul mediu și până în prezent, cu principalele evenimente, dar și despre personalitățile din zonă.
Ne-a prezentat pe rând picturile pe sticlă, cum au luat ființă breslele, adică asociațiile meșteșugărești.
Ni se vorbește de felul cum au fost obligați românii să treacă de la ortodoxism la greco-catolicism ca să-și poată recupera titlurile nobiliare, dar și pentru a putea face parte din regimentele de graniță.
Ni se prezintă arme, evenimente istorice în documente, costume populare, Sala de arheologie, Sala medievală, Sala breslelor, Sala de port și interior țărănesc, Sala Dietei sau a Parlamentului, care mai târziu a căpătat diferite destinații, de la Capelă până la Tribunal, Fecioara de Fier, Sala Tronului etc.
În perioada habsburgică este adusă în cetate o mașinărie de tortură din Evul Mediu numită „Fecioara de fier”. De la ideea de „Justiție Divină” s-a construit și „Fecioara de Fier” din Cetatea Făgărașului. Ea arăta ca un altar pe care era așezată o icoană cu Fecioara Maria. Celui condamnat la moarte i se spunea că mai are o șansă de a fi salvat. Așa că i se cerea să meargă la acea icoană și să se roage. Ajuns acolo, condamnatul după ce-și făcea semnul crucii, se ruga pentru salvarea vieții sale și apoi voia să sărute icoana. Atunci el călca pe o trapă și automat se declanșa un mecanism cu două brațe puternice care înjunghiau trupul omului în fața icoanei, apoi corpul cădea, de pe trapa care se deschidea, în niște săbii ascuțite care-l tocau. Dedesubt era un sistem de aducțiune și apele îi scoteau afară rămășițele trupești… Cât sadism!
Fiecare cetate ascunde în adâncurile sale multe adevăruri. Ele sunt mărturii ale istoriei poporului român, din cele mai vechi timpuri și până în prezent.
Vă recomand cu căldură să vizitați Cetatea Făgărașului și muzeul pentru că aveți ce vedea și ce învăța despre adevărata istorie din Transilvania.