Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Fosta cetate de pământ din Bârlad, Arhiva personală.
Agata ® 1994 – 2025 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre fosta cetate de pământ din Bârlad, județul Vaslui, muzeograful Mircea Oancă mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2010, pe locul acesteia.

– Domnule Mircea Oancă, când a fost ridicată această cetate?
– Săpăturile arheologice au stabilit datarea ei în 1476, după bătălia de la Podul Înalt, din 1475, fiind amplasată la aproximativ 600 m de gara actuală a orașului Bârlad.

– Care a fost motivul construirii ei?
– Printr-o strategie din care făceau parte zonele Bârlad și Tecuci, Ștefan cel Mare [și Sfânt, 1457-1504] a apreciat că era nevoie de niște fortărețe care să stăvilească, în viitor, înaintarea turcilor în această regiune. Pe lângă cetățile din piatră, domnitorul a considerat că ar trebui clădite și altele temporare, care să găzduiască trupele și să încetinească avansarea forțelor inamice. Astfel, au fost înălțate fortărețe de tip palisadă, din pământ și lemne, la Berheci [astăzi, satul Gara Berheci, comuna Gohor, județul Galați], la Bârlad și, mai la nord, la Valea Albă [sat în comuna Războieni, județul Neamț].

– De ce a fost ales acest loc?
– Cetatea a fost construită aici pentru că Valea Bârladului are o lățime foarte mare spre sud, unde se puteau deplasa forțe impresionante, în timp ce, spre oraș, aceasta se îngustează la 2 km. A fost amplasată într-o zonă strategică fiindcă se afla pe traseul pe care înaintau, de obicei, turcii și pentru că, fiind situată într-o zonă inundabilă, era greu de atacat întrucât trupele nu puteau fi împrăștiate în așa fel încât să se apropie destul de mult de ea.

– Există vreo mențiune documentară care să ateste prezența lui Ștefan cel Mare în cetate?
– La sfârșitul lunii iunie 1476, domnitorul se afla la Bârlad, de unde a trimis brașovenilor o scrisoare prin care-i ruga să comunice știri despre eventuale mișcări ale turcilor, pe care îi aștepta aici, „in campo, cum omni potentia nostra” [„pe câmp, cu toate puterile noastre”], după cum preciza în scrisoare. La sfârșitul acelei luni, Ștefan a inspectat stadiul construcției, având în vedre pericolul turcesc care se apropia dinspre sud.

– Faceți, vă rog, o descriere a fortăreței.
– Cetatea era dispusă pe direcția sud-est, în timp ce turcii năvăleau dinspre sud, ceea ce îi oferea o perspectivă foarte bună asupra inamicului. Avea lungimea de 300 m și lățimea maximă de 150 m, fiind amplasată pe o ridicătură de pământ cu înălțimea variind între 2 m și 3 m. A fost construită din două rânduri paralele de pari împletiți cu nuiele, între care a fost pus pământ, ceea ce o făcea rezistentă la incendii. La intrare, existau două turnuri din lemn, precum și un altul, înalt, de observație, pentru a vedea de la distanță apropierea inamicului. În fața porții, se găsea o groapă de 4 m adâncime, legată de restul terenului printr-un pod de lemn. La 10 m înaintea intrării, se aflau un val de pământ și două șanțuri cu apă, ambele având rol de apărare.

– Ce au relevat săpăturile arheologice?
– În 1958, a fost trasată o secțiune longitudinală pe lungimea amplasamentului și altele laterale, pe măsura descoperirilor din secțiunea principală. Astfel, au fost găsite 28 de bordeie destul de mari și diverse obiecte – în special, monede din secolul al XV-lea și ceramică specifică acestei perioade, dar cu un inventar redus. Aceasta arată că fortăreața a avut o funcționalitate de operare relativ scurtă, fiindcă Ștefan cel Mare a trebuit să o distrugă, la un moment dat, pentru a nu servi inamicilor. Cetatea a dăinuit circa 30 de ani; dacă ar fi avut o locuire mai îndelungată, inventarul arheologic ar fi trebuit să fie mai bogat.

– Din ce cauză cercetările arheologice nu au avut rezultate mai consistente?
– Cetatea nu a putut fi explorată în întregime, fiind devastată de-a lungul timpului. În perioada interbelică, amplasamentul a servit ca teren de antrenament pentru trupele române, apoi a fost groapă de gunoi și, de aceea, în decursul săpăturilor nu au putut fi făcute multe investigații.

– Există referiri documentare la această construcție?
– Din păcate, cele despre cetatea în sine sunt foarte târzii, datând din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea.

– Până când s-au păstrat ultimele urme ale fortăreței?
– Cele din urmă vestigii s-au conservat până în anii ’70, deoarece cursul râului Bârlad, care inunda orașul, a fost regularizat și cetatea a fost rasă de pe fața pământului; din acest motiv, astăzi mai pot fi văzute doar urme ale șanțului de apărare.

– După ce dovezi a fost reconstituită cetatea?
– În primul rând, am reușit să-i stabilim amplasamentul prin satelit, după urma șanțului de apărare, în zona Prodana, unde mai exista specificată, anterior, o locuire din secolele al XII-lea și al XIII-lea. După aceea, pe baza desenelor făcute de arhitecți, am concretizat reconstituirea fortificației.

– Localnicii mai au cunoștință de această fortăreață?
– Doar din auzite, mai ales datorită străzii Cetatea de Pământ din centrul Bârladului.

Florin Bălănescu