Boris MARIAN

Februarie

Trecu februarie, o viață,
Căzură-n falduri  negre  pânze,
E prea puțin să plângi, în piață
s-a spânzurat  paznicul Brânze.
Iei o trăsură, ieși în lume,
Un înger te-nsoțește, calea
Te duce înapoi  pe drumuri
În care ard  frumoase goale.
Iar corbii merg mereu-nainte,
Spre care  orizonturi oarbe?
Se încropește din cuvinte
Poemul  ce încet te soarbe.