Femeia cu tei şi plopi
Între noi sunt teii şi plopii lui Eminescu,
împreună-s cu soţ, separat fără.
Prima dată m-am crezut îndrăgostit
apoi m-am trezit melancolic şi singur,
n-am putut să mă obişnuiesc.
Nu-mi deplâng zilele,
te-am intâlnit pe tine
femeia necunoscută.
O să stăm sub ei ca de atâtea ori
până când se înteţeşte răcoarea ori vântul
şi aleile rămân pustii.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania