Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
Femeia mea
George Ciprian BALAN
Trăiesc ades un sentiment aparte
Visând c-ai fi femeia mea,
Un gând frumos, ce-l prezum a fi parte
Din realitate, e viața ta.
În mine port cu patimă o vină
Și cred că-n tine-i tot așa.
Patima ei e lege și lumină,
E însăși dragostea din ea.
Sămânța ei a încolțit în mine
Și-n legea-i sacră o discern
Un simț aprins ce flacăra își ține
Nestinsă-n suflete etern.
Și de-ar fi drept, că-ntru simțirea-această
Pe-același val ne-am regăsi,
Aș socoti, întru cu mult mai fastă,
C-a noastră soartă, dar ar fi.
Și de mă vezi cerându-te pe tine,
‘Nainte-ți stând înduioșat,
În ochii tăi privindu-mă pe mine,
De-amor fiind îmbărbătat,
E ca să știi, că a sa vâlvătaie,
E un amor tulburător,
Neostenit, în a inimii odaie,
Îmi arde neîndurător.
Și că un chin mai aspru ce să fie
Pe-această lume a-ndura
E să nu vrei a-mi aparține, mie
Cum te visez… femeie-a mea.
Articole asemănătoare
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania