Femeia mea

George Ciprian BALAN

---

Trăiesc ades un sentiment aparte
Visând c-ai fi femeia mea,
Un gând frumos, ce-l prezum a fi parte
Din realitate, e viața ta.

În mine port cu patimă o vină

Și cred că-n tine-i tot așa.

Patima ei e lege și lumină,

E însăși dragostea din ea.

Sămânța ei a încolțit în mine

Și-n legea-i sacră o discern

Un simț aprins ce flacăra își ține

Nestinsă-n suflete etern.

Și de-ar fi drept, că-ntru simțirea-această

Pe-același val ne-am regăsi,

Aș socoti, întru cu mult mai fastă,

C-a noastră soartă, dar ar fi.

Și de mă vezi cerându-te pe tine,

‘Nainte-ți stând înduioșat,

În ochii tăi privindu-mă pe mine,

De-amor fiind îmbărbătat,

E ca să știi, că a sa vâlvătaie,

E un amor tulburător,

Neostenit, în a inimii odaie,

Îmi arde neîndurător.

Și că un chin mai aspru ce să fie

Pe-această lume a-ndura

E să nu vrei a-mi aparține, mie

Cum te visez… femeie-a mea.