Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    FEMEIE! DE NU TE-AI FI NĂSCUT…

    Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 3 (123), Martie 2019
    Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
    ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
    ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
    Director: Ion ISTRATE

    FEMEIA

    Primit pentru publicare: 07 Mart. 2019
    Autor: Gheorghe A. STROIA
    Publicat: 08 Mart. 2019
    © Gheorghe A. Stroia© Revista Luceafărul
    Editor: Ion ISTRATE
    Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro

    FEMEIA


    (Acrostih)

    Fir de iarbă din poiană
    E povestea din poveste,
    Mult prea blândă – albă mană,
    Este gând și totuși este,
    Iar prin orizonturi largi
    Au trecut doar clipe dragi!…

     

     DE NU TE-AI FI NĂSCUT…


    De nu te-ai fi născut,
    te-aș fi zămislit lacrimă
    în colț de geană,
    te-aș fi șlefuit din pietrele
    de râu, zâmbinde spre soare.
    Te-aș fi căutat
    printre firele de nisip,
    ce poartă în ele
    veacurile măcinate de istorie.
    Te-aș fi găsit în coloanele
    baldachinului lui Nefertiti,
    ori în florile grădinilor
    suspendate ale Semiramidei.
    Te-aș fi căutat între Scylla și Caribda,
    în focurile miticei lupte,
    pe firul Ariadnei, pe firul Penelopei,
    întru dragoste și adevăr.
    Te-aș fi sculptat în coloanele
    Parthenonului sau Erehteionului,
    aproape de statuia Atenei,
    lângă frumusețea Afroditei,
    în templul erosului,

    din fina spumă de mare.

    Dar ai venit din zările albastre,
    de dincolo de stele,
    pe undele originarului Big-bang,
    purtând pe creștet cunună
    din florile de măr ale Raiului,

    Ispită și răzvrătire,
    Leagăn și liman blând,
    Cădere și ridicare,
    Tu, ispită cu ochi de diamant!

    NEDUMERIRE…


    (gând parodiac)

    De unde-ai coborât, Femeie,
    Și aripi unde ai găsit,
    Cine ți-a dăruit puterea
    Din glasul tău neadormit?

    Pe unde zbori mereu, Femeie,
    Zbor de colibri-i trilul tău,
    Cine ți-a spus că ești divină
    Un Făt frumos sau Zeul rău?

    De unde-ai strâns miere, Femeie,
    Ce cuib de fiară ai prădat,
    Cin’ te-a lăsat să-i vrăfui casa,
    Iar tu să spui: – Doar am luat!?

    Pe cine farmeci tu, Femeie,
    De zile, luni, ani și milenii,
    Cine ți-a spus a primăvară:
    – Ești săptămâna unei Denii?

    Pe unde mergi acum, Femeie,
    De-n urma ta cresc ghiocei,
    Cine-ți șoptește vorbe tandre,
    De-n mâna ta dorm mielușei?

    Ce ești cu-adevărat, Femeie,
    De nimeni n-a cuprins întregul,
    Cine se-ncumetă să spună:
    – Tu ești isteața, eu sunt blegul?

    Și dac-ai fi tot ce nu ești,
    Și dacă lumea s-ar sfârși,
    Noi, cei mai slabi și fără minte,
    Mereu, mereu, te vom iubi!

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5