17 martie 2020,înainte să iau avionul Geneva-București atât mi-am dorit: să nu mă apuce strănutatul, moștenire de pe tată. În taxi,în gară,în cele 2 trenuri schimbate nu. Călătorii mai mult fară mască, eu cu,nimeni tușit. În aeroport, printre bilete, pașapoarte, valize, așteptare,nu.În avion, omul și locul. Tipul din dreapta mea a tușit de două ori, scurt,apoi a dormit lung. În autocar:10 persoane, doar două măști,o tuse de bărbat, eu tot nu. Acasă la fel. Un zarzăr a înflorit deja. De bucurie, poate. Nu,precis.(520)
………………………………………………………………
Primul aprilie, în acest oraș. Program, după soare și puțin vânt : de salutat și admirat copacii în tricotaje colorate de pe un întreg bulevard. Apoi: de clătit ochii prin magazinele recent deschise, de bucurat și aparatul foto cu magnoliile înflorite. In final : din economiile de la cumpărături, de plimbat cu vaporașul pe lac. UE, malul opus, nu a fost niciodată atât de aproape. Celelate zile, secret parțial, 2-3 muzee, 2 librarii bine asortate ( dar fără condiții de lectură, de când cu pandemia asta).(511)
…………………………………………………………………………
Problemă primită și redistribuită : un bătrân, pe patul de moarte își împarte pământul astfel :1/3+1ha primului fiu; din rest iar 1/3+1ha celui de-al doilea fiu și apoi încă 1ha bisericii. Câte ha a avut în total bătrânul? Orice metodă de rezolvare e acceptată. Am primit puține răspunsuri corecte și câteva întrebări: de ce să împartă? de ce nu a făcut testament scris? de ce și bisericii? era prea păcătos? era destul de lucid? dar dacă erau trei fii ca în Motanul încălțat? Mă gândesc că se poate trăi si fără rezultat. (515)
…………………………………………………………………………
Când citesc că la voi aterizează,de-o vreme,tot felul de mașinării zburătoare, nave, drone, dispozitive sofisticate cu scări pe care coboară niște omuleți, mă apucă invidia.Mare invidie.La mine-n gradină,și ea tot mare,nici țipenie, cu sau fără costum argintiu-verzui. Că i-aș pune la ceva treabă,săpat, udat, semănat, replantat, stropit, cărat. I-ați luat pe toți. Nu am de cine să mă minunez sau să mă sperii (deh. lumini, zgomote, mirosuri). Ce refuzați trimiteți la mine. Nu mai pot aștepta. Măcar să grebleze iarba. (520)
………………………………………………………………………
5.Mincinosul mincinosilor
Ia uite și tu, asta asfaltează aleea cu Opelul. Cum adică? O femeie scoate câte o dală din portbagajul mașinii și, îndoită de spate, de-abia o pune pe pământ sau ce-o fi. Și-s grele, se vede clar după cum se mișcă. E singură? Unul stă la volan, fumează, se uită la ea, mai zice câte ceva: elad ămam, elad. Nu-nțeleg, ia să văd și eu. Tu minți sau nu te pricepi la laptop. Schimbă, apasă unde trebuie, filmul e derulat pe dos, uite și la mișcare, e invers : de pe jos în portbagaj. Râzi, aha, mincinosule. (510)
PS : dacă intorc și cele 3 cuvinte : dale, mamă, d’ale..
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania