Strigătul tău de argint peste tot se auzea,
Un vânticel bizantin peste sat se plimba,
Ceaţa blândă pe vârful unui deal se aşeza,
Timpul bătrân,singurul martor îmi era.

Lumina picura printre crengile pomilor,
Încet te-ai oprit la o palmă de mine,
Priveai printre frunzele verzi ale merilor,
Cum porumbeii ciupeau firimituri de pâine.

Aşteptam cum ghioceii primăvara
Să mă priveşti cu ochi dulci în toată seara,
Să-ţi simt pe frunte căldura flăcării tale
Când stelele cad la picioarele mele.

Mi-am lipit urechea uşor de tâmpla ta
Şi-ţi ascultam gândurile tale cumva,
Să trăim clipe pe lângă cupa de iubire
Şi să le aşezăm într-o carte de citire.

Erai oglindă eternă de argint,
Ochii îmi râdeau de bucurie când
În acea oglindă tu şi eu am devenit
O singură fiinţă cu acelaşi gând.

Ningea atunci cum nu mai ninse niciodată
Numai că în locul fulgilor de zăpadă,
Cădeau firimituri de dragoste pe pământ
Iar inimile băteau în acelaşi ritm oricând.