Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 1 (133), Ianuarie 2020
V-ați iubit vreodată țara?
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Floarea de Latinitate

Primit pentru publicare: 15 Ian. 2020
Autor: Ștefan SILVA, Timișoara
Publicat: 17 Ian. 2020
© Ștefan Silva, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

În largul Drumului de Ţară,
Care duce mult departe,
Înfloreşte-n plină ziuă,
Înfloreşte-n miez de noapte,
Floarea cea mai miresmată,
Floarea cu miros aparte,
Ce-o respectă neamuri multe,
Toate neamurile toate,
Floarea cea mai înflorată,
Floarea cu miros de frate,
Floarea care n-are moarte,
Floarea de Latinitate.

Floarea de Latinitate ,
Este floarea care-n floare,
De la Tisa pân` la Nistru,
Din Carpaţi până la mare,
De la Dunăre-n Pacific,
În locuri cu iz latin,
Înfloreşte-n Vechea Romă,
Înfloreşte şi-n Uzdin,
Înfloreşte-n pribegie,
Înfloreşte şi acasă,
Floarea cu miros de gintă,
Este-a florilor crăiasă.

Floarea de Latinitate,
Nobilă din rădăcină,
Între surorile toate,
De la mama lor latină,
Este una mai aparte,
Ce cu doina ne alină
Dorul când suntem departe,
Cu putera ei divină,
Dă parfum zilelor toate,
Şi iubirea ei cea plină,
Cea de soră, cea de frate,
Floarea noastră cea română.
  Timişoara,  15 ianuarie 2020